Discus-ul este cu siguranta regele acvariului, deoarece este un peste superb, din toate punctele de vedere: forma, marime, culoare, comportament.

Discusul provine din zona Amazonului, mai precis dintr-un areal cuprins intre cativa afluenti ai lui: Rio Negro, Rio Madeira, Rio Trombeatas, Rio Urubu, Rio Purus, Rio Abacaxis. Discusii sunt pesti timizi, chiar si in biotopul lor natural. Traiesc in locuri destul de adanci, de cel putin 2 metri, cu o apa linistita, iar locul trebuie sa fie bine protejat cu o vegetatie abundenta, care sa-i permita sa gaseasca locuri pentru ascuns. Aceste locuri nu sunt in albia raului ci in lagune. In timpul zilei discusii stau la fundul apei si doar noaptea urca spre suprafata. Apa in habitatul naural al discusului este acida, valoarea pH-ului situandu-se intre 6.0-6.5, totodata avand o duritate foarte redusa, 0-3 dH.

Discusii au fost introdusi in acvaristica pentru prima oara in 1920 si sunt considerati si acum ca fiind unii dintre cei mai frumosi pestii de acvariu. Sunt relativ pretentiosi la ingrijire si greu de reprodus, dar cu toate acestea popularitatea acestora a ramas destul de ridicata.

DESCRIERE FIZICA

Totii discusii au forma aproape circulara. Prezinta o strangere laterala puternica si aripioare dorsale mari. Discus-ul are fruntea plata si gura mica. Irisul ochilor este de obicei de culoarea rosu-sangeriu. Culoarea corpului, a aripioarelor si "desenul" difera mult in functie de specie, habitat si hrana. De exemplu, tenta de rosu creste cand pestele este hranit cu crevete. In marele bazin Amazonian, diferite populatii s-au dezvoltat si inedit s-au format diferentele de culoare si model.



COMPORTAMENT SOCIAL
Discusii sunt linistiti (calmi) si speriosi (sfiosi), si le place sa convietuiasca in grupuri mici de 6-8 pesti. S-a dezbatut mult pe tema, daca discusii trebuiesc tinuti in bazine comunitare sau in in bazine ale speciei respective. Din vreme ce Discusii coexista cu alte specii de pesti, ei pot fi tinuti si cu alte specii de pesti linistitii. Discusii se simt mult mai comfortabil daca sunt amestecati cu un banc mic de pesti din familia characidae-lor. Cand discusii vad characidae-le in apropiere, ies cu placere din ascunzatori, simtindu-se in siguranta pentru a innota. Discusii adulti pot manca pestii mai mici. Aveti grija ca Discusii nu pot concura la hranire cu pesti cum ar fi Scalarii.



Companie:
Catfish (Loricaride, Corydoras), characins (tetra, hatchetfish, pencilfish), cichlids (Apistogramma, Uaru).

DIMORFISMUL SEXUAL

Diferentierea dintre sexe este dificila. De cele mai multe ori, dimorfismul sexual este evident doar pentru masculi si are la baza criterii anatomice. O prima deosebire a sexelor o putem face la masculi dupa "cocoasa" frontala de origine grasa, iar la inotatoarea dorsala ultimele radii sunt mai lungi si moi, dar nu intotdeuna acest lucru este cert. Pe perioada depunerii icrelor forma papilelor genitale servesc cel mai bine la diferentiere. Sunt rotunde la femele si ascutite la masculi, cu toate acestea diferentierea este destul de dificila pentru a determina sexul.



SPECII

Cele doua specii care formeaza un grup de Discus sunt: S. discus si S. aequifaciatus. Prima specie are 2 sub-specii: S. discus discus si S. discus willischwartzi, iar cea de-a doua specie are 3 sub-specii: S. aequifaciatus aequifaciatus, S. aequifaciatus axelrodi si S. aequifaciatus haraldi. S-au facut multe incrucisari si s-au dezvoltat selectiv noi specii. In cateva zone speciile de discusi sunt considerate acum in pericol (pe cale de disparitie). Exista numeroase forme de discusi care au fost dezvoltate prin cresterea selectiva, astfel obtinundu-se "hibrizi".


 

Acvariul

Discusul prefera spatiile mari, dimensiunea minima a acvariului fiind: 100 cm lungime, si 50 cm inaltime. Apa trebuie sa fie curata si si bine aerata. Acvariul va fi amenajat pe cat posibil in culori inchise si cu plante plutitoare pentru a crea o lumina difuza. Discusul poate ramane ascuns toata ziua daca se foloseste o iluminare puternica. Radacini uscate, roci, falii de roca taiate dupa planul de clivaj, si o vegetatie bogata este necesara pentru a le oferi locuri de ascuns, insa trebuiesc create si locuri deschise pentru hranire si inot. Un filtru bun este esential in mentinerea calitatii ape.

Acvariu plantat


Plantele joaca un rol important in aspectul si functionalitatea acvariului, mai cu seama in cazul acvariului cu apa dulce, deoarece ele constiituie si o sursa de oxygen pentru pesti, ajuta la intretinerea sanatatii mediului si contribuie mult la aspectul bazinului.



Acvariu steril

Nimic altceva decat instalatiile necesare filtrarii apei, incalzirii si a oxigenarii acesteia. Optional se poate introduce un obiect de decor, preferabil cu forme rotunde pentru a se evita ranirea pestilor sau un ghiveci cu plante de talie mare.


 

AMPLASAMENT

Alegerea locului de amplasare al unui acvariu este un lucu dificil, iar de cele mai multe ori acesta este aplasat necorespunzator datorita spatiului disponibil. Este de preferat pozitionarea acvariului pe peretele opus geamului din camera respectiva, sau pe un perete perpendicular pe cel cu fereastra, astel lumina soarelui va fi primita prin geamul din fata, astfel pestii devin mult mai atractivi si aratandu-si adevaratele culori. Totodata trebuie avut in vedere greutatea acvariului (sticla+apa+decor), tinand cont ca suportul pe care il punem sa reziste si sa nu se curbeze evitand astfel spargerea fundului acvariului.
ILUMINARE

Discusii au nevoie de o lumina difuza, preferabil de tipul "day-light", timp de 10-12 ore/zi.La acvariile cu dispozitiv pentru reflectarea luminii este bine a se inveli neonul in hartie sau a se demonta acel reflectorizant. Lumina puternica duce la aparitia unei pigmentatii negre pe inotatoarea dorsala si pe "cocoasa" in special la pigeon blood (in general la speciile ce au cularea alba in "desen"). POPULARE

Pe perioada de crestere, discusul se va tine in carduri (10-12 pesti in 100 de litri), astfel asigurandu-se concurenta pentru hrana, siguranta oferita de grup in momentele de panica, creerea unei scari ierarhice. Totodata grupul ofera posibilitatea de a se forma cel putin doua perechi, dealtfel, discusii vor fi tinuti in acest fel pana ajung la maturitate si incep sa se formeze perechile, urmand a se pastra numai doua perechi intr-un bazin de 100 de litri.

HRANA

Hrana este de asemenea un element important in cresterea discusului, iar aici avem la dispozitie o gama larga si variata de alimente, insa nu trebuie uitat faptul ca majoritatea bolilor intestinale de care sufera discusul isi au originea in hrana. Cele mai uzuale si bine apreciate sunt artemia eclozata pentru puii recent "intarcati', tubifex (cu toate ca prezinta cel mai mare pericol de imbolnavire pentru pesti, daca este tratat corespunzator este probabil cel mai hranitor) pentru puiet 1-3 luni, mixtrua din inima de vita pentru toti pestii de la 3-4 luni in sus, ca masa suplimentara diferite fix-uri special create pentru discus. Puietul trebuie hranit cu 5 mese pe zi, apoi odata cu cresterea acestuia se vor reduce pana la 3 mese pe zi, adultilor le sunt suficiente 1 sau 2 mese pe zi. Hrana trebuie administrata in cantitati mici (atat cat pot mainca pestii in 10-15 min), astfel incat dupa hranire aceasta sa nu ramana pe fundul acvariului. Avand o gura mica in comparatie cu corpul, discusul are nevoie de o hrana bine maruntita.

Boli si tratamente

Un peste bolnav trebuie izolat pe cat posibil de ceilalti pentru a nu imprastia (transmite) boala (infectiile) si celorlalti pesti sanatosi din bazin. Cel mai bun mod de izolare a pestelui bolnav este instalarea lui intr-un vas de carantina.
Discus-ul este un peste predispus imbolnavirii:
Pe langa bolile de ordin general (putrezirea si destramarea aripioarelor, boli parazitare), discusul poate suferi de anumite boli specifice cum ar fi: Mixosomioza (bola rasucirilor), Hexamitoza (octomitoza), Ichtyosporidium (boala gaurilor), Columnaris (agent patogen bacterian).
Atentie la medicamentatia comerciala
Va sugeram sa folositi doar tratametul cu componentele si concetratiile inscrise in prospect sau pe eticheta. O lista a compozitilor este foarte importanta pentru imbogatirea cunostintelor acvaristului despre eficienta acestor compusi. Pentru siguranta folositi marcile bine cunoscute.

Este bine intotdeauna sa fiti pregatiti pentru o epidemie (de boala). Astfel, sa aveti la indemana un supliment, nu neparat un numar mare de medicamente, ci un tratament adecvat bolii. Dintre materialele care ar trebui avute la indemana sunt: bazinul spital, galeti si sare. Deasemenea acvaristul ar trebui sa aiba cunostinte despre comportamentul normal al pestilor - cand se hranesc, cum innoata, cum arata, activitatea femelelor, astfel incat sa-si dea seama cand isi schimba comportamentul.
BAZINUL DE CARANTINA

Bazinul de carantina trebuie sa fie gol si fara plante. Folositi un burete (pentru filtrare) sau un filtru inchis care nu are la baza filtrarea chimica sau de carbon, prin acestea veti indeparta multe moduri de tratament. Nu este recomandat sa folositi un filtru puternic pentru a tulbura apa, caci puteti agrava situatia pestelui bolnav. Bazinul trebuie prevazut cu un incalzitor precis care sa arate temperaturi exacte. Pentru a proteja pestele de arsurile provocate de incalzitor, ar trebui sa introduceti incalzitorul intr-o retea de plastic sau intr-un altfel de ambalaj asemanator. Bazinul trebuie acoperit (umbrit) si tinut intr-o camera intunecoasa (unele boli sunt elimitate in absenta luminii sau unii microbi sunt distrusi in absenta luminii). In cele din urma, in bazin va trebui introdus si un aerator pentru a oxigena apa, astfel incat sa fie reduse cateva tratamente importante datorita lipsei de aer din apa. Cand transferati un peste in carantina, incercati sa-i administrati cam aceeasi temperatura a apei cu cea din care il scoateti. Stresul primordial este redus cand conditiile sunt similare. Dupa tratarea pestelui bolnav, dezinfectati bazinul cu acid hidrocloric diluat sau permanganat de potasiu. Lasati chimicale in apa timp de 2-3 zile si apoi curatati bine bazinul. Dupa dezinfectare filtrul biologic ar trebui restabilit, pentru ca bazinul sa fie pregatit pentru urmatorul peste bolnav. Ideal ar fi ca totii pesti noi sa fie pusi in carantina timp de 3 pana la 6 saptamani inainte de a fi introdusi in bazinul principal.

METODE DE TRATARE

Daca un peste este bolnav, exista cativa pasi principali de urmat in tratarea lui.
1) Priviti cu atentie pestele suferind, si observati-i comportamentul daca este schimbat fata de cel normal.
2) Verificati ca sa fiti siguri, ca toate conditiile de mediu sunt cele propice, deoarece cauza principala a imbolnavirii si a mortii pestilor de acvariu se datoreaza problemelor de mediu inconjurator. Testati pH-ul, amoniacul, nitritul, si nivelul de nitrati, si daca este posibil si oxigenul. Daca acestea sunt in ordine, atunci asigurati-va ca nu au patruns nici un altfel de toxine cum ar fi: vapori de vopsea, pesticide, sau agenti de curatare, in bazin. Daca si de aceasta data raspunsul e negativ, asigurati-va ca toate accesoriile functioneaza corespunzator (incalzitorul, aeratorul, filtrul, etc). Urmariti sa vedeti daca nu cumva unul dintre pesti este mai agresiv. Verificati intr-o lista de specialitate actiunile normale. Tineti minte ca si deficienta unei diete sau montajul acvariului pot deasemena afecta sanatatea pestilor.
Daca gasiti ca una dintre aceste conditii nu este indeplinita treceti la pasul urmator de a le stabiliza. Daca problema se datoreaza chimiei apei, schimbati imediat apa inainte de-a aparea si alte probleme. Daca ati terminat cu verificarile treceti la pasul urmator.
3) Verificati ca, carantina sa fie in ordine si pregatiti 2 galeti pline cu apa (Apa trebuie sa se potriveasca cu temperatura celei din acvariu si sa fie fara clor). Galetile trebuie sa aiba cel putin 10 litri. Asigurati-va ca acestea sunt bine aerate.
4) Mutati pestele suferind in prima galeata. Adaugati 3/8 TSP de sare pentru fiecare litru (0.5 g/L) din 2 in 2 minute timp de 10 minute. Folositi plasa (de prins peste) pentru a-l muta in urmatoarea galeata cu apa curata timp de 30-45 minute. Dupa 15-20 minute, adaugati din nou 3/8 TSP de sare per litru (0.5 g/L).
5). Prinde-ti pestele si mutati-l in carantina. Schimbati-i apa zilnic (30-50%). A doua zi mutati pestele intr-un bazin curat si putin adanc. Examinati pestele de paraziti si boala. Daca este necesar folositi o lupa.
Tratati apa corespunzator.
6) tineti pestele izolat cel putin 10 zile

Pregatirea pentru reproducere:

Probabil reproducerea Discusului este unul dintre cele mai interesante si grele lucruri de realizat in acvarisitica (privita ca hobby). Discusul are grija de pui sai intr-un mod cum nu o fac alti pesti.

Discusul atinge in mod normal maturitatea sexuala la varsta de 15 luni, insa exista si cazuri in care femele de 7-9 luni sunt apte pentru reproducere. Dupa cum se stie dimorfismul sexual este aproape inexistent, iar pana la reproducere nu putem decat sa intuim care este masculul si care este femela. Cu cat perechea este mai viguroasa, iar dimensiunile pe care le au cei doi sunt mai mari, cu atat numarul de icre va fi mai mare. Pentru a se forma o pereche este nevoie de mai multi adulti intr-un acvariu comun, iar in timp perechea sau perechile se vor forma singure, acest lucru il putem observa prin fapul ca cei doi se vor separa de grup si vor sta mai retrasi, incercand sa apere un anumit teritoriu in acvariu.

Pentru inceput ar trebui lasati sa depuna de cateva ori in acvariul comun, chiar daca in urma acestor depuneri nu va supravietui nici un pui, sau poate nu vor apuca nici macar sa eclozeze icrele.

Nu trebuie sa va alarmati si nici sa disperati daca perechea va manca icrele in timpul depunerii sau la cateva zile de la depuere. Este un lucru normal la perechile tinere si fara experienta.

Dupa cateva depuneri in bazinul comun puteti pregati un bazin de reproducere 45x45x45, in care sa mutati perechea ce se pregateste de depuere. Acvariul este bine sa fie plasat intr-un loc ferit, fara lumina artificiala (este de ajuns lumina naturala din camera respectiva), fara filtru, cu un incalzitor reglat la 29-30 grade Celsius, si cu o piatra de aer cu bule fine, reglata aproape de minim, astfel incat apa sa fie cat mai linistita. In aceasta perioada este bine a nu se hrani perechea si a se evita interventia la acel bazin.

Reproducerea
Imperecherea are un ritual extrem de interesant, cei doi vor incepe printr-un “dans”, tremurand unul pe langa celalalt, etaland adevaratele culori, apoi, aleg un loc unde sa depuna, si incep sa curete acel loc. Jocul imperecherii poate dura cateva zile, iar in aceasta perioada organele sexuale devin vizibile (spermiductul de forma conica la mascul si oviductul in forma de trunchi de con la femela), femela va incepe sa depuna icrele pe suprafata aleasa, lipindu-se cu abdomenul de acea suprafata si lasand in urma 6-10 icre la fiecare tura, masculul va face acelasi traseu, astfel fecundand icrele. De obicei depunerea dureaza cam 2 ore, timp in care femela va depune intre 200 si 350 de icre, pe care masculul le va fecunda. Imediat dupa depunerea icrelor perechea va pazi locul si va ventila continuu icrele. Dupa 48 de ore icrele incep sa se innegreasca, ceea ce inseamna ca au fost fecundate iar inauntru se afla embrionii, pe langa icrele de culoare inchisa pot aparea si icre de culoare alba, acestea sunt nefecundate si vor fi mancate de catre parinti. Dupa alte 52 de ore icrele eclozeaza, acum fiecare icra va avea o codita vizibila, este momentul in care unul din parinti, de obicei femela, le va muta din acel loc in altul ce a fost curatat in prealabil. Daca cumva vor cadea cativa alvieni din cuib femela ii va ridica si ii va repozitina in cuib. Dupa alte 24 de ore puii se vor desprinde din cuib si vor inota liber in acvariu. Acum este momentul ca ei sa se lipeasca de parinti, aici isi vor petrece urmatoarele doua saptamani de viata, hranindu-se cu mucusul produs de epiderma parintilor. Dupa cele 2 saptamani puii se pot intarca si pot fi trecuti pe alte feluri de hrana. Se va incepe cu naupli de artemia, iar dupa alte 2-3 saptamani li se pote administra artemia congelata, pentru ca mai apoi sa introducem in dieta si tubi bine spalati si corect tratati inainte de administrare.
Dupa 20-25 de zile de la eclozarea icrelor este bine sa mutam parintii din nou in bazinul comun, si sa odihnim masculul.

Evolutia eclozarii



Evolutie pui




Parinti cu pui




Reproduceri nereusite:
Cateva motive din care nu reuseste reproducerea:
Ambele exemplare ce participa la imperechere sunt femele.
Masculul este steril sau nu fecundeaza icrele.
Duritatea si temperatura prea mare a apei.

Cativa pasi pentru o "altfel" de reproducere:
1. Se introduce in acvariul de reproducere o teava de PVC cu diametrul de 5 cm si o lungime de aproximativ 25 cm, pentru ca femela sa depuna icrele pe ea. pH-ul apei trebuie sa fie sub 7, duritatea aproape de 0, si apa utilizata in acest scop sa fie curata (in jur de 100 ppm). Aceasta ajuta la o mai buna aderenta a icrelor pe tub.
2. Asigurati-va ca masculul fecundeaza icrele, in caz contrar totul este inutil. Exista cazuri in care masculul nu fecundeaza decat 20% din icrele depuse de catre femela, cu toate ca el a trecut peste icre la fiecare tura a depunerii.
3. Asteptati doua ore dupa ce depunerea icrelor este completa.
4. Folositi un recipient de 4-5 litri (un acvariu foarte mic, insa destul de inalt), umpleti-l cu apa din vasul in care se afla parintii (si icrele). Mutati teava de PVC cu icre pe ea in recipient (repede si cu grija)
5. Introduce-ti recipientul intr-un acvariu mai mare (50-70 litri), cu o apa la o temperatura de 30 grade Celsius, in acest mic acvariu vom avea nevoie de un incalzitor de 50W si un filtru cu burete, pentru ciclare.
6. Se va introduce in recipient o piatra de aer ce va fi reglata pe minim spre mediu, astfel incat sa se creeze un curent in recipientul mic, insa nu il amplasti in zona icrelor.
7. Cu o pipeta adaugati o picatura de albastru de metil in recipientul de sticla unde se afla icrele. Mai multe picaturi ar duce la dezlipirea icrelor de pe teava de PVC. Albastru de metil va proteja icrele contra formarii ciupercilor. Se mai pot pune si 2-3 picaturi de solutie antifungus.
8. Asteptati. Icrele vor incepe procesul de eclozare (daca icrele au fost fecundate, iar parametrii apei sunt corecti) ce va dura cam 3 zile.
9. Ei vor incepe sa inoate in 2-3 zile (de obicei in 3 zile). Ei se vor aduna intr-un grup la baza tubului in aceasta perioada si se vor desprinde cand sunt gata.
10. Cu cat inoata mai repede, vor primi si prima hrana. Folositi plancton artificial si rotiferi folositi ca hrana marina. Adaugati o mica parte din cantitate.
11. Dupa 4 ore introduceti un mic furtun din plastic in recipient. Umpleti futunul cu 75% apa din recipient si 25% apa din bazinul mai mare. Folositi jetul de apa rezultat in urma suflarii prin unul din capetele furtunului pentru a muta puii de pe tub. Fixati aeratorul pe viteza mica pentru a scoate bule suficiente pentru a ajunge la suprafata apei. Tineti recipientul acoperit pentru a evita racirea/evaporarea/si depunerile.
12. Adaugati aceeasi cantitate de mancare.
13. Dupa 4 ore schimbati 50% din apa folosind un furtun asemanator cu cel de la aerator. Este bine a se scoate apa intr-un alt vas mic, pentru cazul in care ar fi luati si cativa pui, astfel se evita aruncarea lor si ii putem reintroduce inapoi in recipent. Completati apa din recipient cu apa din bazinul mai mare (ea va avea aceiasi temperatura cu cea din recipient). Hraniti puii cu o mica cantitate de mancare.
14. Dupa alte 4-6 ore schimabti 90% din apa din recipient, dupa metoda mai sus mentionata. Apoi completati cu apa decantata bazinul mai mare.
15. Repetati schimbarea a 90% din apa si hranirea la fiecare 4-6 ore.
16. Din a doua zi de cand inoata liber incercati sa le diversificati hrana adaugand pui de crevete marin in portii foarte mici. Nu incetati hranirea cu plancton si rotiferi. Continuati ca la pasul 15. In urma hranirii cu pui de crevete marin abdomenele puilor vor prinde culoarea roz, iar in urma hranirii cu rotiferi abdomenul va avea o culoare gri.
17. Continuati hranirea cu pui de crevete marin si rotiferi timp de o saptamana. Abdomenul puilor ar trebui sa arate roz pana la sfarsitul saptamanii.
18. Dupa 10 zile se intrerupe hranirea cu rotiferi si se continua cu pui de crevete marin. Continuati cu repetarea punctului 15.
19. Dupa inca o saptamana ar trebui sa aveti o multime de pui de marimea unei unghii. Acum puteti sa-i lasati liberi in bazin. Pastrati bazinul curat prin schimburi zilnice de apa, insa aveti grija la diferentele de temperatura.
20. Acum se pot introduce ca hrana naupli de artemia.

Articol scris de George Gogescu, www.reef.ro.