Metode complete de fertilizare - Estimative index

Metode complete de fertilizare - Estimative index   

      
Scris de Andrei Caraiani (Val)    
Friday, 16 January 2009


Metode de fertilizare ce includ macroelemente




Acum ceva timp am aflat de la un coforumist despre o metoda de fertilizare mai putin folosita la vremea respectiva. Metoda consta, in principiu, in introducerea de nitrati si de fosfati in acvariu, pentru a ajuta dezvoltarea plantelor. Poate acum pare ceva firesc, dar atunci, toata ideea asta suna ca o blasfemie. Deschis la nou si intr-o oarecare masura un pui de chimist in copilarie, am decis sa caut informatii despre metodele de fertilizare care folosesc adaugarea de macroelemente.

Nu stiu daca asta e ordinea in care au aparut, dar nu despre istorie vreau sa vorbesc eu aici. Am cautat si gasit, asadar, informatii despre urmatoarele cateva metode de fertilizare care folosesc macroelemente:

PMDD - Abrevierea vine din engleza, de la una dintre urmatoarele expresii: “poor man Dupla drops”, “poor man dosing drops”, sau “poor man daily drops”. Mi-am permis sa traduc “picatura saracului” ca sa nu enervez pe nimeni. Aceasta metoda consta in adaugarea de microelemente, dar si de o parte din macroelemente ca fertilizanti pentru plante. Astfel se adauga potasiu si nitrati, dar nu si fosfati. Se considera ca o cantitate semnificativa de fosfati in apa din acvariu ar duce la aparitia algelor. Fosfatii erau folositi ca nutrient limitativ pentru alge. Necesitatea fosfatilor in cresterea normala a plantelor era totusi recunoscuta, dar erau considerati suficenti fosfatii introdusi in acvariu odata cu hrana pestilor.

PPS clasic - Abrevierea vine de la “Perpetual Preservation System”. Se prepara 5 tipuri de solutii, una completa, una pentru microelemente, una pentru magneziu si inca 2 solutii, derivate fiecare din solutia completa, din care se elimina pe rand cate un macronutrient (NO3, PO4). Fertilizarea in sine consta in masurarea concentratiilor de nutrienti si adaugarea unei anumite cantitati din fiecare solutie zilnic, timp de o samptamana. Apoi iarasi o masurarare, apoi corectarea cantitatilor si iarasi dozare zilnica... Metoda nu implica, cel putin in teorie, schimburi de apa, decat in cazul in care testele arata o concentratie mult prea mare a vreunui nutrient.

PPS-Pro - Este o metoda derivata din cea de mai sus, o diferenta importanta fiind ca foloseste doar doua solutii, una pentru micro si alta pentru macronutrienti. Se bazeaza de asemenea pe masuratori.

EI - Abrevierea vine de la “Estimative index”. Pricipalul scop al acestei metode este de a oferi plantelor nutrienti intr-un mod nelimitativ si de a elimina inexactitatea testelor de apa, care adesea s-au dovedit a fi departe de adevar, indicand valori eronate. Ba mai mult, din cauza unitatilor inexacte de masura folosite (picatura, lingurita etc), de cele mai multe ori nici macar eroarea nu este identica si in aceeasi directie. Metoda pleaca de la ideea, demonstrata de autor, ca algele NU pot fi limitate de micsorarea cantitatii de nutrienti din apa, pentru ca aceasta nu va ajunge niciodata la valoarea zero si o cantitate mica de nutrienti va fi suficienta dezvoltarii algelor. Pentru a impiedica acumularea necontrolata a nutrientilor, metoda presupune periodic (de exemplu saptamanal) un schimb masiv de apa (de obicei 50%). Astfel, indiferent de ce cantitate dintr-un nutrient se adauga, concentratia lui va tinde spre o valoare cunoscuta dupa cateva saptamani, asa cum se poate vedea si in graficul de mai jos.

 

Am presupus o valoare initiala a nutrientului, sa zicem NO3, de 5ppm, o doza saptamanala de 10ppm, un uptake saptamanal estimat de 3ppm si un schimb de apa saptamanal de 50%. Se observa ca in acest caz concentratia finala va tinde spre 17ppm. Valorile alese sunt doar spre exemplificare, dar, in orice caz, concentratia va tinde spre o anumita valoare care poate fi calculata.


Metoda “Estimative index” in practica si cele mai frecvente greseli legate de aceasta

Cu toate avantajele mai sus mentionate, totusi, principalul motiv care m-a facut sa aleg aceasta metoda a fost eficacitatea sa in lupta impotriva algelor. Desi poate suna ilogic pentru cineva de “scoala veche”, cum as fi eu, un exces de nutrienti in apa din acvariu poate fi o buna solutie impotriva algelor. Cum? Foarte simplu. Algele nu au nevoie de multi nutrienti. Lor le sunt suficiente fie si urme de nitrati fosfati si alte elemente si se pot dezvolta foarte bine in lipsa unei concurente serioase. Concurenta in acest caz o reprezinta plantele, de aceea metoda isi indreapta atentia asupra crearii unor conditii excelente de viata pentru acestea, mai degraba, decat asupra combaterii algelor, in mod direct.

Trebuie sa va marturisesc ca am fost  foarte sceptic fata de teoria care sta la baza acestei metode. Cu toate acestea am pornit la drum. Si... am dat gres intr-o prima faza. Plantele nu o duceau foarte bine si am reusit sa umplu acvariul cu mai toate felurile de alge pe care le cunoscusem pana atunci, dar de aceasta data simultan. Evident mi-am dat seama ca ceva nu este in regula si am reinceput sa citesc. Am inteles in cele din urma si unde greaseam.

Faceam cea mai frecventa greseala care se putea face in folosirea acestei metode. Estimarea cantitatii de CO2 dizolvat in apa, folosind tabelul Kh/pH/CO2. Intrucat nu exista teste ieftine pentru masurarea cantitatii de CO2 dizolvat in apa, majoritatea dintre noi folosim acest tabel care, insa, presupune ca DOAR CO2 este factorul care determina aciditatea apei si doar bicarbonatii constituie factorul care determina alcalinitatea apei. Aceasta ipoteza este total gresita in cazul apei din acvariu, din cauza prezentei fosfatilor si a altor saruri care au capacitate de buffer.

Autorul metodei recomanda estimarea cantitatii de CO2 din apa doar urmarind comportamentul pestilor si cresterea plantelor. Daca pestii dau semnele specifice de intoxicare cu CO2 atunci avem prea mult CO2. Daca plantele nu prezinta efectul de “perlare” (adica daca nu scot bule de oxigen, vizibile, aproximativ la fel ca imediat dupa un schimb de apa) atunci avem prea putin CO2. Daca pestii nu par stresati si plantele prezinta fenomenul de perlare, atunci avem o cantitate optima de CO2 dizolvat in apa. Pentru a avea o idee despre cat de eronat poate fi tabelul Kh/pH/CO2 va pot spune ca, in prima faza, cand acvariul meu era o crescatorie de alge, din calcule aveam 30ppm CO2. Real...cine stie, probabil undeva sub 10ppm. Acum, cand introduc CO2 doar observand flora si fauna, din calcule mi-ar rezulta peste 110ppm CO2. In momentul de fata, probabil, daca as putea masura, cu vreo unealta exacta as obtine (abia acum) o valoare in jurul a 30-40ppm.


Alte probleme care pot aparea folosind EI

 

  1. O problema pe care am rezolvat-o: desi toti nutrientii sunt adaugati in cantitati optime plantele, de obicei dintr-o anumita zona a acvariului nu cresc bine, sau, unele plante cresc evident foarte bine, in timp ce altele nu, sau sunt diverse alge la nivelul plantelor de tip covor sau pe plantele dintr-o anumita zona a acvariului. Toate aceste simptome, cel mai adesea, au aceeasi cauza si anume lipsa unei bune circulatii a apei in acvariu. Se rezolva prin adaugarea a unuia sau mai multor power-head-uri care sa ajute in crearea de curenti.
  2. O alta problema rezolvata - Plantele cu crestere lenta sau medie merg bine, dar plantele cu crestere rapida au un ritm incetinit de crestere, sau varfuri care nu mai cresc, sau frunze contorsionate. Aceasta problema poate avea la baza o cantitate insuficienta de CO2, sau o proasta repartizare a acestuia in acvariu (insuficienta circulatie a apei), sau, in cazul meu, o duritate prea mica a apei, adica o carenta de Ca sau Mg. Se rezolva marind duritatea apei, fie prin modificarea proportiei amestecului de apa de osmoza inversa / apa de robinet (pentru cei din zonele cu apa dura) fie prin adaugarea de saruri de Ca si Mg (pentru cei din zonele cu apa moale).
  3. O problema care mi-a ramas inca nerezolvata, dar tine mai degraba de estetica decat de sanatatea plantelor este aceea ca unele plante “rosii” devin verzi sau de o culoare ciudata portocaliu-pal, asa cum se poate vedea in comparatia de mai jos intre cele doua poze cu Limnophila aromatica. Si aceasta pare sa fie o problema legata de duritatea apei, dar nu am putut obtine rezultate consistente pentru a putea infirma sau confirma teoria. Va tin la curent.


     
Limnophila aromatica fara fertilizare cu macroelemente    Limnophila aromatica in prezenta fertilizarii cu macroelemente

Estimative index in acvariul meu


Acvariul la care ma voi referi in continuare are 110l net, iluminare cu 5 tuburi T8 de 18W, CO2 din butelie, controlat de un pH controller, fertilizare cu JBL Ferropol si JBL Ferropol 24 (de 2 ori doza recomandata de producator) si fertilizare cu macro folosind metoda indexului estimativ. Mai exact concentratiile tinta de macroelemente sunt 18ppm NO3, 2,5ppm PO4 si 27ppm K cu schimburi saptamanale de apa de 50%. Nu adaug calciu si magneziu pentru ca am o apa foarte dura la robinet si imi prepar apa de schimb amestecand-o cu apa de osmoza inversa pana ajung la un Gh=8. La aceasta duritate e putin probabil sa am o carenta de calciu sau magneziu. Am ales o versiune de EI folosind concentratii mai mici pentru ca nu am o iluminare foarte intensa, ci mai degraba spre medie. De asemenea fotoperioada e destul de scurta, doar 9 ore de iluminare.
 
Plantele din acvariu sunt:

  1. Anubias barteri
  2. Anubias barteri var. nana
  3. Limnophila aromatica
  4. Hemianthus micranthemoides
  5. Microsorum pteropus Windelov
  6. Blyxa japonica
  7. Pogostemon helferi
  8. Cladophora aegagrophila
  9. Utricularia graminifolia



     

 In ideea de a urmari progresul plantelor am facut un film alcatuit din cadre luate din aceeasi pozitie, cate unul pe zi, timp de 40 de zile consecutive. Setarile aparatului foto au fost intotdeuna aceleasi. Filmul poate fi vazut si aici:

http://www.youtube.com/watch?v=oPdun4yfVQI


Fiecare “trecere” de la un cadru la altul reprezinta asadar cresterea plantelor in decursul unei zile (aproximativ 24 de ore).

Se observa cresterea lenta a Hemianthusului, planta care in mod normal, daca nu o tundeam saptamanal, a doua saptamana forma o tufa care umbrea toate plantele din vecinatatea ei. Desi nu se observa in film, planta prezenta si frunze contorsionate. In a doua parte a filmului am marit duritatea apei, ritmul de crestere al Heminathus-uluiu a revenit la normal si au incetat sa mai apara frunzele contorsionate.

In a doua saptamana, am masurat nitratii din apa si mi-a iesit o valoare de peste 80ppm. Dupa care, pentru o saptamana, am incetat sa introduc nitrati. Inca o data mi s-a confirmat cat de departe pot fi de adevar valorile masurate de teste. Plantele au inceput sa aiba imediat simptome de carenta. Frunzele tinere incepusera sa fie de un verde foate pal, spre alb, in special la Anubias si Pogostemon helferi. Aromatica s-a micsorat in diametru si frunzele Blyxei au inceput sa se inroseasca. Am revenit imediat la EI complet si totul a revenit la normal. As putea spune ca, dintre plantele din acvariul meu, cel mai sensibil la modificari, la lipsa vreunui nutrient si in general la parametri apei este Pogostemon helferi. Cea mai putin afectata pare sa fie Utricularia graminifolia. Acest fapt are si o logica: ea isi poate lua nutrientii din microorganismele din apa, fiind o planta “carnivora”.

In concluzie, pentru bunastarea plantelor voastre, ar trebui, cat mai curand, sa treceti la o fertilizare completa, care sa cuprinda atat macro, cat si microelemente.

Daca va sperie cantitatile mari de nutrienti pe care le foloseste EI, puteti folosi o alta metoda de fertilizare completa, doar ca, in acest caz, va trebui sa va bazati pe testele de apa.

Daca va veti hotari sa folositi indexul estimativ ca metoda de fertilizare si totusi nu sunteti convinsi ca o cantitate mare de nutrienti va face bine plantelor voastre, nu va impiedica nimeni sa alegeti un target (concentratie tinta) foarte mic. De exemplu undeva intre 5 si 10ppm NO3 si sub 1ppm PO4. Pentru calculul concentratiilor tinta puteti folosi acest simplu tabel excel:

http://www.acvariu.ro/coppermine/displayimage.php?album=143&pos=10

Poate ca nu veti reusi din prima incercare, dar cu siguranta, daca respectati metoda, destul de simpla de altfel, veti avea niste plante sanatoase, cu o crestere rapida si un acvariu fara alge. Cele mai importante lucruri pentru asta, dupa parerea mea, sunt acceptarea faptului ca plantele au nevoie de mult mai multi nutrienti (cantitativ vorbind) decat algele si a faptului ca atat testele pentru apa, cat si tabelul kh/pH/CO2 indica valori mult eronate in cele mai multe cazuri. Adaugati nutrienti si dioxid de carbon si cu siguranta va veti bucura mai mult de acvariul vostru.

       ****

Puteti pune intrebari autorului acestui articol pe forumul nostru sau direct la zandreius@yahoo.com

Feedback la articol la http://www.acvariu.ro/forum/viewtopic.php?t=7191

Puteti citi despre:
 


Va mai recomand:


Va asigur ca toate sunt lecturi foarte instructive.
Ultima actualizare ( Friday, 16 January 2009 )