bobiciupe wrote:

Silviu Man wrote:

bobiciupe wrote:Accelerarea procesului de fotosinteza, perlarea, este raspunsul plantei la un factor de stres exterior (lumina), care cu cat este mai puternica cu atat ritmul de crestere este mai accelerat dar si riscul aparitiei problemelor este mai mare. Am facut o analogie cu muschii unui culturist, care atunci cand ridica greutati, celula muschiului se divide, deci se inmulteste. Acelasi lucru se intampla si la plante, sub actiunea unei radiatii electromagnetice, lumina, celula plantei se rupe, se divide. Prin aceasta ruptura se elibereaza oxigenul, perlarea, dar si amoniac. Ceea ce nu este un lucru de dorit..

Scuze ca intervin, Bobi, dar observatiile tale sunt corecte insa analogiile si explicatiile tale sunt gresite. Stimularea proceselor fotochimice din timpul fotosintezei forteaza, intr-adevar, planta sa creasca dar nu cum crezi tu ci prin stimularea formarii de substante energetice, necesare fazei de sinteza (procesele nefotochimice). Stimularea este de natura radiatiei luminoase, nu electromagnetice (asta este altceva) prin care, in celula plantei, fotonii captati de pigmentii clorofilieni, in cursul unui proces din membrana tilacoidala, elibereaza electroni care sustin fotoliza apei : separarea O2 de H+ si, in consecinta, perlarea : eliberarea O2 in apa. Sunt cele doua sisteme fotochimice, in succesiunea lor , sistemul II si I. Riscurile degradarii starii de sanatate a plantelor apare atunci cind stimularea luminoasa nu este insotita de o aditie corespunzatoare de substante necesare fazei de sinteza, adica CO2, micro- si macrominerale care, impreuna cu energia chimica produsa in urma fotosistemului I (ATP si NADPH) conduce la sinteza substantelor organice, initial a glucozei, adica C6H12O6, apoi si a celorlalte substante organice cum sunt lipidele, proteinele, glicoproteinele, etc. In absenta regenerarii ADP si NADP de catre RuBisCo, excesul de H+ va provoca acidifierea continutului celular si degradarea acestuia. Asadar, oxigenul eliminat in cursul asa-numitei perlari, nu este inchis in tesutul vegetal si eliberat prin dezintegrarea acestuia ci este rezultatul unui proces fotochimic.

In legatura cu muschii culturistilor ... Tesutul muscular striat are cea mai scazuta rata de innoire a proteinei proprii, asadar si de inmultire a celulelor, respectiv 40-45 de zile (comparativ cu ritmul de innoire al substantelor plastice din muscoasa intestinala, de cca. 72 de ore). Asadar, turnover-ul substantelor plastice din muschi se desfasoara pe o perioada relativ mare de timp. Cresterea masei musculare la culturisti nu se realizeaza atit prin diviziune celulara ci mai ales prin cresterea in volum a fibrei musculare consectiv unui efort sustinut si aplicat. Fiind plurinucleata, celula musculara striata nu are nevoie de o inmultire frecventa dar se poate dezvolta in timp si in ritmul stimularii ei prin exercitiu de tip contractare-relaxare. Efectele dezvoltarii tesutului muscular sunt reversibile, in absenta exercitiiului, singurul tesut care ramine sa mentina forma muschilor fiind cel care formeaza fasciile intramusculare, adica cele care delimiteaza fibrele musculara si care permite ca acestea sa isi modifice diferit forma in momentul contractiei si sa permita motilitatea musculara.

prea lunga explicatia. nu am citit-o

bobiciupe wrote:Accelerarea procesului de fotosinteza, perlarea, este raspunsul plantei la un factor de stres exterior (lumina), care cu cat este mai puternica cu atat ritmul de crestere este mai accelerat dar si riscul aparitiei problemelor este mai mare. Am facut o analogie cu muschii unui culturist, care atunci cand ridica greutati, celula muschiului se divide, deci se inmulteste. Acelasi lucru se intampla si la plante, sub actiunea unei radiatii electromagnetice, lumina, celula plantei se rupe, se divide. Prin aceasta ruptura se elibereaza oxigenul, perlarea, dar si amoniac. Ceea ce nu este un lucru de dorit..

koala wrote:Animal Planet si National Geographic.

Artur wrote:Ia uite, pistia in poza asta )

dan.pavelescu wrote:Ma bag si io ca musca-n.. vorba aia.

Nu stiu daca are vreo legatura, dar indiferent de bazin (dulce-sarat), cele mai bune momente traite de acvariu (fara alge, fara decese, fara probleme) au fost cand am renuntat sa mai bag toata ziua mana in el. Cu cat l-am ignorat mai mult, cu atat s-a stabilizat mai tare si totul a luat-o pe calea cea buna. Zic si eu, ca prostu'

BLeeD wrote:Meticuloasa treaba! Succes!