13 Intrebari pentru Norbert Hauser           
Scris de Sandu Veres   
Tuesday, 25 December 2007

Norbert Hauser este unul dintre acvaristii care a intrat in istoria de acvaristcii romanesti, prin faptul ca este primul om care a reusit reproducerea discusului la noi in tara. Datorita acestui fapt s-a bucurat de respect din partea tuturor acvaristilor in acea perioada…insa acvaristul Norbert nu a avut acest succes la modul izolat, discusii nu sunt singurii pesti cu care el a lucrat, are o experienta si cunostinte in domeniu, acumulate atat in Romania anilor de dinainte de `89, cat si in strainatate dupa `90.

Ma leaga o relatie veche cu el ce tine de perioada anilor `80 , ani gerosi de Piata Obor, Simpozionul din Ploiesti, alergatura prin abatoarele Romaniei dupa cate o inima de vita si alte cate si mai cate... La modul anecdotic nu o sa uit niciodata afisul pus pe un carton sprijinit de acvariile de pe taraba oboreana prin care a anuntat o piata intreaga reusita sa legata de discusi...in anii aceia grei cand apa calda lipsea de mai peste tot, dar parca mai dramatic decat toate, din acvariile noastre.

Asadar va ofer un interviu dintr-o serie pe care am de gand sa o promovez, legata de profesionistii adevarati ai acvaristicii noastre...cei care ar trebui sa reprezinte adevarate modele si care de regula contrasteaza puternic cu asa-zisii meseriasi ai net-ului romanesc de astazi... oameni care in afara de a scrie  articole copy-paste, au exersat pentru a putea scrie cateva randuri, infinit mai putine decat oricare computerist din zilele noastre care se da mare mester... oameni care nu propun decat din experienta proprie si nu dupa ureche, oameni care propun nu solutii alternative ci solutii adevarate, verificate si recunoscute...

   
                                              


 

Sandu Veres

Norbert,

1. De cati ani practici acvaristica si cum ai facut primii pasi, cateva cuvinte despre intervalul petrecut de la primul acvariu si pana la nivelul la care ai ajuns la recunoasterea in Romania anilor `85?

Norbert Hauser
Ma bucura solicitarea ta, si cu toate ca nu mai “practic” acvaristica, tot mai am un bazin de decor in casa, ca sa-mi clatesc ochii cand stau la masa! Dar sa-ti raspund:

Oricat de pragmatic suna; m-am apucat de acvaristica din motive financiare! La inceputul anilor 80 castigam ca actor mai putin de 1900 de lei! In schimb crescusem cu diverse animale in casa. Tatal meu era crescator de canari, aveam acvarii, terarii mari, am avut la un moment dat si o veverita domesticita, arici, broasca testoasa, vipera cu corn. Hamster, cobai, iepuri, porumbei, perusi, etc. Aveam feeling-ul pentru animale. Nu mi-a trebuit mult timp, cca. un an, pana ca acvaristica sa devina Hobby, si eu sa nu fi vandut inca nici un peste. Asa ca “businessul” pe care il incepusem deja ma captase, si nu puteam sa-mi intretin hobby-ul fara sa incep intr-adevar sa valorific din pestii inmultiti. Aveam vivipari, primii pui de scalari inmultiti in apa de ploaie, zebre, si foarte multi betta splendens. Dar pe langa faptul ca aveam diverse animale in casa, aveam acces si la literatura din Germania, aveam DATZ-uri relativ noi, o publicatie din RDG, Sterba, si altele. Faceam la ora aceea acvaristica dupa carte.

Dar cine m-a ajuat cel mai mult in perioada aceea era prietenul meu Toto(Viktor Ilies).

S.V.
2. As dori sa-mi vorbesti despre vechiul grup de acvaristi din Romania, pentru mai tinerii nostrii mebrii, cei care practica acvaristica de dupa `90. Stiu ca era un grup din care faceau parte mai multi reprezentanti, in mare lor majoritate cu studii in domenii conexe acvaristicii, care se ajuta la modul real in vremea respectiva prin schimb de informatii in domeniul acvaristicii.

N.H.
Cu meserii conexe ii stiam doar pe Damian si pe Palade, restul:  Ilies – metalurg, Bölöni – tehnician, Oprea – inginer etc. Vorbesc aici doar de bucuresteni, pentru ca n-am apucat in cei 9 ani de acvaristica in Romania sa-i cunosc pe cei din tara. Oricum vechiul grup, cum ii spui tu, se reunea de regula la Fane si Nusa Bölöni, la o sticla doua si dezbateam diverse probleme legate de apa si boli, si evident, despre pescuit (toti eram pescari).
Trebuie in schimb sa recunosc ca in afara de Damian, toti eram profesionisti, traiam din munca noastra de acvaristi, unii chiar plateam impozite la stat.

S.V.
3. Ai reprodus pe vremea aceea o sumedenie de specii de pesti de acvariu. Totusi discusul te-a consacrat. Pentru multi din discusarii de azi si acum, la atata vreme scursa esti considerat in continuare un model... De ce discus? Ce te-a facut sa te indrepti catre ei, cand si unde i-ai descoperit?

N.H.
Ei !? “regele pestilor de apa dulce”, cum sa nu te indrepti spre el? In plus era si tentatia de a-l inmulti deoarece se crease in Romania un mit in jurul lui, pe care eu nu-l intelegeam, citind atatea articole din Germania. Si revin la pragmatisul meu teuton, se vindeau foarte scump.

S.V.
4. Imi aduc aminte ca ai adus mai multe exemplare, si intr-un gest altruist ai impartit la mai multi (de Toto si de nea Fane mai tine eu minte... poate au fost si altii), in speranta ca o sa reusesti o performanta de neatins pana atunci. Poate ne descrii succint momentul... cum i-ai adus din DDR , cum te-ai descurcat pe drum cu ei, cum ai pregatit momentul, cum i-ai aclimatizat, cum i-ai crescut si ulterior cum i-ai reprodus.

N.H.
Aici e mai complicat si mult de povestit. Hai s-o luam cronologic; prin ’83 m-am hotarat sa incerc o plecare in RDG, si in ’84 m-au lasat tovarasii sa plec. Mircea Oprea tot pleca in RDG si Ungaria si aducea discusi, numai ca ii vindea cam piperat , de, trebuia sa-si scoata cheltuiala pentru muzee si teatre ! Scurt pe doi, am plecat cu cca 3000 de marci estgermane in buzunar, pe atunci puteai sa schimbi banii foarte bine la ONT, asa ca aveam 4 salarii RDG-iste de cheltuit intr-o saptamana. La Berlin stateam la prieteni de familie, jurnalisti. Am inceput sistematic sa caut magazine in “paginile aurii”, - da, chiar existau acolo in ’84 - si am inceput sa le vizitez. Vanzatorii nu puteau sa-m dezvaluie identitatea crescatorilor, dar eu, Sherlok cu scoala romanesca, am urmarit un domn, cara intrase in magazin cu bidoane pline si iesise cu ele goale. L-am acostat in limba mea materna si s-a dovedit chiar crescator de scalari si discusi. Fratii din RDG erau mult mai eficienti ca noi, inmulteau maximum 3 specii, si se puteau concentra asupra lor mult mai bine ca noi care ne zbateam cateodata si cu 20 de specii. Oricum, am ajuns la om acasa, am facut ochii si urechile mari, am rezervat 40 de pui de axelrodi si am stat mult de vorba. Pe langa multe acvarii foarte mari pt. perechile alese, avea crescatoria in beci si in baie 2 coloane de schimbatori de ioni imense, cred ca aveau diametru interior de 30 cm si 170 de cm inaltime. Aici primul meu contact vizual cu o instalatie de genul acesta.

Eu trebuia sa plec peste 4 zile, am mai batut cateva magazine si carciumi (evident), si m-am ales cu specii precum Nothobranchius, Brahigobius, Ancistrus spec., Copella arnoldi, si 2 (!!) Ampullaris galbeni. In afara de Brahigobius i-am inmultit pe toti si din cei doi melci am reusit sa scot mii de pui, care,  ma incumet sa afirm, sunt stramosii tuturor Ampullaris galbeni din Romania.

A venit ziua decolarii, crescatorii si magazinele nu aveau oxigen pt ambalat, asa ca am facut turul, am ambalat pestii in cunoscutele pungi lunguiete, le-am pus intr-o valiza cu paturi si prosoape si am sperat sa ajung cu pestii vii la Bucuresti.

Erau doua impedimente:
1. nu aveam voie sa ies cu ei din RDG
2. nu aveam oxigen

Intamplarea a facut ca o cunostinta a familiei mele, Emmerich Stoffel - vechi comunist ilegalist, pleca cu aceeasi cursa, iesind prin terminalul de VIP-uri fara control, escortat de Securitatea est-germana.

Am ajuns deci la aeroport cu prietenul meu jurnalist, ne-am dus la postul de prim ajutor cu textul urmator: buna ziua, eu sunt Cristoph Links de la Berliner Zeitung si avem nevoie de oxigen pentru 100 de pesti . Fetele s-au amuzat si ne-au ajutat imediat, am reambalat pestii si m-am dus la intalnirea din ilegalitate, resp. cu tov. Stoffel. I-am dat valiza si un securist german mi-a carat pestii pana in avion. La Otopeni in schimb mi-a carat-o un securist de-al nostru, evident crezand ca e valiza tovarasului ilegalist. Asa ca STASI si SECU au contribuit la raspandirea discusului in Romania. La avion m-a asteptat Toto si evident ca am ajuns cu toti pestii vii si sanatosi. Adaptarea nu era o problema, ca apa din Berlin era comparabila cu a noastra.

In schimb trebuie sa te contrazic: Nu am impartit pesti decat dupa ce i-am inmultit, altruism – nu! Mi-am pastrat monopolul.

S.V.
5. Stiu fara sa pot confirma sau infirma ca au mai fost raportate cazuri spontane printe detinatorii rari de discusi de pana atunci care mai reusisera asa zise reproduceri. Totusi era vorba de doar cativa pui... cum ai reusit sa-i reproduci la scara mare, ce ai avut tu mai bun fata de altii?

N.H.
Dupa cum iti spuneam, in Berlin am fost numai ochi si urechi, am fost sfatuit sa nu hranesc Tubifex, si n-am facut-o decat in proportie de 20%, in rest am facut primele mixturi de inima de vita pe vremea aceea, cu spanac, calciu, gelatina, etc. Greu de procurat si mai ales de mixat si portionat pe vremea aceea. Am adus si un mixer bun din RDG !!

Si evident APA, nu puteai sa aduni mii de litri de apa de ploaie curata, si icrele trebuiau sa ramana la parinti, nu puteai sa te joci cu ele ca la scalari.
Si last but not least; rabdare !! Asta lipsea multora, si nici unul dintre cei care traiau din munca de acvarist nu isi permisese pana la ora aceea sa blocheze atata spatiu de “productie” cat am blocat eu, adica 2 bazine de 300 de litri si 4 a cate 100. Iti dai seama cat puiet puteai creste in spatiul asta, timp de un an? Erau bani pe care eu nu-i castigam, in schimb pretul puiului de discus de dupa aceea compensa asa-zisele pierderi. Era pur si simplu o calculatie si un mic risc pe care mi l-am asumat.

S.V.
6. Erai printre putinii posesori de instalatii cu rasini schimbatoare de ioni... personal cred ca asta a fost cheia succesului, ulterior lucrand si eu la un laborator, am facut si eu rost dupa ce vazusem la tine si dupa ce imi aratase una la lucru regretatul Victor Palade . Cat de importanta consideri ca a fost aceasta instalatie in succesul tau?

N.H.
Da' chiar, sa revenim la coloanele de schimbatori de ioni. Le-am descris amanuntit lui Toto si el, inginer in sistem, a reusit sa le fabrice si chiar sa gaseasca pe “piata” toate cele necesare noua, de la flanse la tuburi si rasini. Aveam oricum timp, discusii trebuiau sa creasca. Cum ziceam, apa era cea mai importanta pe langa perechi bune si linistite.

S.V.
7. Ai lucrat discusii la vremea respectiva in conditii extrem de grele... conditiile acelor ani. Care erau principalele impedimente in cresterea si reproducerea lor legate de acei ani? Imi aduc aminte cu groaza ce insemna pentru mine spre exemplu intreruperile de curent in acvariile de reproducere pe perioada iernii... atunci, in anii aceia.

N.H.
Aveam o camera (pod) pe care o incalzeam cu o soba de gaz, nu incalzeam bazinele electric, adaptam speciile pe inaltime. Adica la 1,6 m aveam 30 de grade, la 1 m doar 25,  la podea 20, era relativ stabila situatia. Ce se putea intampla la caderi de curent era asfixierea puietului de carasi poate, dar discusii ii tineam in bazine mari si rezistau cateva ore.

S.V.
8. Acum se gaseste cam tot ce iti doresti in materie de aparatura tehnica.... ce ti-ai fi dorit din ce se gaseste acum in zilele de atunci? Ai prefera sa-i lucrezi tot la posibilitatile tehnice de atunci sau ti-ai afunda un pic mai tare mana in buzunar? Crezi ca s-ar mai putea tot cu tubifex ca pe vremuri sau ai fi tentat sa incerci ce pun la dispozitie cei din ziua de azi?

N.H.
Cum am mai spus, lucram discusi cu putin tubifex, in schimb la restul pestilor nu aveai alternative, pentru ca tubifexul tocat si trecut prin site era varianta cea mai accesibila si practica si cred ca este si azi, daca ai de facut o acvaristica intensiva.
Instalatia de osmoza, daca am fi avut-o pe timpuri, mai ales la preturile derizorii la care aveam apa potabila la dispozitie...

S.V.
9. Stiu ca una dintre realele probleme ale discusului consta in puritatea liniilor si introducerea de sange proaspat. La inceputul anilor `90 am reusit sa port o corespondenta scurta cu renumitul crescator german de discus, Bernd Degen... marturisesc ca nu stia nimic despre Romania-discus. Vag stia ceva de Romania-Piticu`(Ceausescu). I-am povestit cate ceva despre tine si omul s-a aratat interesat de un import pe cateva linii din Romania... cand i-am spus ca discusii erau DDR-isti nu a mai fost interesat. Asadar cat a fost de costisitor sa intretii o linie de discusi pe mai multi ani, asa cum ai avut tu?

N.H.
N-am selectat prea mult, am cumparat  puiet de la 4 perechi diferite, ulterior in ’86 am mai adus 15 discusi turcoise, pe care i-am incrucisat cu ai mei bruni. La Bernd Degen am fost dupa ’90 la diferite expozitii din cadrul targului de la Nürnberg, si am stat cu el de vorba, avea sute de mii de litrii de apa in crescatorie si sute de reproducatori , si cred ca e singurul crescator din Germania care chiar traieste din hobby-ul asta. Pana sa aduc eu sange proaspat am emigrat oricum.

S.V.
10. Ce te-a impresionat cel mai tare apropos de discus in momentul cand, ulterior, ai putut sa compari diferentele intre Germania, unde stiu ca te stabilisesi pentru o perioada, si Romania?

N.H.
M-au impresionat in ’92 variatiile ASIATICE de discusi importate, care de altfel, intre noi fie vorba nu se comparau cu pestii adusi astazi in Romania, erau mult mai vigurosi. Oricum legea obliga importatorul german sa tina orice peste 4 saptamani in carantina, si nici comerciantii germani nu faceau magarii de genul alor nostri, respesctiv sa tina pestii in magazine la 33 de grade, ca sa nu cada la ei, ci doar la saracul client, care are si cate o planta in acvariu si trebuie sa se multumeasca cu 28 de grade. Tz tz tz...

S.V.
11. Exista diversi crescatori de discus astazi in Romania, importurile sunt in toi... te-a impresionat careva in mod deosebit, ai mai gasit undeva discusi de calitate sau preferi sa te uiti la imaginile de la marile concursuri de afara?

N.H.
Crescatori nu mai cunosc, si da, prefer sa ma uit cand am timp evident, la pozele de la expozitiile din Belgia, Germania sau Singapore. La restul ti-am raspuns.

S.V.
12.  Mai tii legatura cu ceva acvaristi din anii de dinainte de `90, acvaristi experimentati si care inca mai practica pasiunea/meseria?

N.H.
Sigur,  in Germania cu Toto, aici cu Nusa si Fane Bölöni, sporadic cu Dorin Hanganu si Mircea Oprea.

S.V.
13. Inteleg ca ai apreciat lucrurile pozitive ce se incearca pe forumul asta... probabil in mod hilar amandoi trebuie sa ne declaram multumiti ca dupa ceva vreme cand nu mai stiam nimic unul de altul te-am redescoperit ca proaspat inscris user acum catziva ani. Ce ti se pare benefic aici si ce crezi ca lipseste? De ce crezi ca ar avea nevoie acest forum ca sa mai creasca?

N.H.
Daca aveam atunci varianta de azi de comunicare, ar fi fost totul mult mai simplu, pe de o parte, dar ar fi fost mai plicticos, ar fi lipsit momentele excitante de reusita a inmultirii unei specii noi.
Forumul este ok in varianta de acum, dar daca creste, va creste si numarul de invatacei care pun intrebari de clasa intai. Eu cred ca oricine se inscrie pe un forum de specialitate trebuie cel putin sa aiba notiuni de baza pentru a intra in discutie, sa fi citit cel putin o carte... dar de, e mai usor sa pui o intrebare si sa citesti doar 10 randuri decat 50 de pagini. Asa ca faceti o selectie cu ajutorul a 10 intrebari de baza in formularul de  inscriere, simplu, sau?
Succes!

 

Nota