Killi anuali de genul Nothobranchius (Africa) sau cei sud-americani (Austrolebias, Hypsolebias) pe langa faptul ca au nevoie de o apa cu un PH scazut (5,0-6,5), e bine de stiut si faptul ca-si depun icrele in substrat in mediul natural. In acvarii, incercand sa imitam cumva modul lor de reproducere, dar si sa mentinem PH-ul scazut, folosim turba naturala fara adaosuri. Aceasta turba se pune fie pe tot fundul acvariului ca si substrat, fie intr-un vas din sticla in care punem turba (pestii vor aprecia enorm grija pentru culcusul moale). Se poate folosi si o sticla din plastic taiata, insa pe fundul sticlei se vor pune cateva pietricele pentru a stabiliza vasul in acvariu, iar de-asupra turba. Dupa o saptamana-doua se strange turba, se stoarce atent si se pune in pungute din plastic pentru 4-5 luni la incubare.
Legat de combinatia pestilor: nu este rea combinatia pestilor, insa trebuie alesi killi mai linistiti (de ex. pseudepiplatys annulatus-peste de suprafata, si practic orice tip de aphyosemion). Cei din categoria Fundulopanchax sunt mai agresivi si neonii nu vor duce o viata linistita.
Se stie faptul ca majoritatea pestilor killi cunoscuti de catre acvaristi sunt de apa acida, provin in mare parte din Africa sau America de Sud si au un colorit foarte frumos.
Insa exista si killi cu un colorit mai putin pronuntat si variat (ma refer la pestii killi din zona subtropicala: Spania, Italia, Turcia, Iran etc.) care au si multe avantaje fata de ceilalti. Dintre acestia face parte si Aphanius mento „Kirkgöz“.
Aphanius mento „Kirkgöz“ este un peste ce provine din raul de langa satul „Kirkgöz (langa or. Çorlu, Turcia). Este un peste usor de intretinut si inmultit daca i se asigura conditiile necesare. El poate fi crescut afara, in mini iazuri, ciubare, precum si in acvarii. Masculii sunt cam agresivi unul fata de altul, de aceea este recomandat ca atunci cand ajung la maturitate sa fie tinuti in vase de la 45l in sus pentru un trio sau doua. Raportul ar fi - un mascul la doua, trei femele. Acvariul trebuie sa aiba multe plante si ascunzisuri. Ei se simt foarte bine cand sunt tinuti intr-un numar mai mare (5+), acest lucru reducandu-le din agresivitate. Masculul are cu colorit foarte frumos de albastru cu negru, iar femela este palida, gri, ca la majoritatea pestilor killi. Acest peste nu este fricos, ci chiar foarte indraznet si prietenos cu acvaristul, venind sa manance mancarea aproape din mana.
Conditiile necesare cresterii acestui peste sunt:
Temperatura: 2 - 30°C pH: 7.5 – 9.0
Duritate: 179 – 536 ppm
La maturitate ajung la o dimensiune de 5-7 cm. Depunerea icrelor o fac in mopuri sau in alge filamentoase. Perioada de depunere a icrelor: aprilie-august. Perioada de incubare a icrelor este de 1-2 sapt. Puii se hranesc cu nauplii de artemia sau microviermi. Apoi se vor hrani cu grindal, microgranule de hrana uscata, iar la maturitate pot fi hraniti cu grindal, artemia, larve de tantari (vii sau congelate) si hrana uscata. Daca pestii stau afara, se pot hrani si cu unele insecte de la suprafata apei.
Acest peste avand nevoie de o apa dura, alcalina, recomand ca in fiecare acvariu/vas in care sunt tinuti sa fie introduse pietre calcaroase, precum si un substrat din nisip din cuart sau petris marunt de rau.
Filtrarea apei nu este obligatorie, insa recomandata. Recomandata este si asigurarea unei perioade mai reci (2-10°C) pe tot parcursul iernii. In caz contrar, acesti pesti vor imbatrani mai rapid.
Recomand cresterea acestor killi chiar si acvaristilor mai putin experimentati.
Avand in vedere faptul ca inca nu te-ai hotarat ce pesti sa cresti, iti recomand un acvariu cu killifish. Daca te vor impresiona, te voi putea ajuta cu sfaturi cu multa placere.
Pestii killi non anuali si majoritatea din cei semi-anuali depun icrele in mediul natural pe plante filamentoase, pe plante cu frunzulite mici si moi, gen moss. In captivitate, putem pune si astfel de plante, dar icrele se vor colecta mai greu. De aceea avem nevoie sa simulam aceste plante prin confectionarea unor mopuri speciale din ata acrilica suta la suta. Aceste mopuri e de dorit sa aiba o lungime pana in 20 cm si se leaga de o ventuza (pentru prindere de sticla) sau de un dop de sticla plutitor (pentru a-l lasa la suprafata apei/pentru acvarii cu filtrare foarte lenta sau deloc).
Precizez ca eu inca am A. striatum Ph 6 e bun si pestii tai se vor simti bine, te asigur.
Si eu am avut mai multi masculi de A. striatum decat femele si, cu parere de rau, nefiind foarte plantat acvariul lor, masculii se bateau intre ei si au fost si pierderi. De aceea iti recomand ca acvariul sa fie cat mai plantat, cu ascunzisuri, pentru binele lor.
Ma bucur ca ai parte de acesti pesti frumosi. Asa este, nu sunt pretentiosi. Au conditiile pH-ului in regula? Asta le-ar prelungi viata.
In general, nu este recomandat sa tii killi de specii apropiate impreuna, ci in acvarii separate, ca sa nu se produca hibridizare nedorita. Insa cu alti pesti care nu sunt killi pot fi facute incercari de a-i tine impreuna. Chiar sunt curios sa vad cine si cu cine se impaca. De obicei killi se impaca cu toti sanitarii.
Ai si masculi si femele sau doar masculi (care sunt mai colorati si atrag atentia)?
Aceasta este prima specie de killi pe care am avut-o si ii am in continuare (a 7-a generatie).
Sunt niste pesti foarte vioi, frumosi si usor de intretinut, dar si de inmultit. Tolereaza ph-ul neutru, insa e de preferat sa fie spre 6. Mananca practic orice, hrana vie, congelata sau uscata. Sunt putin teritoriali, insa daca sunt mai multe plante in acvariu, sunt mai potoliti. La mine stau si cu neoni, dar si cu mai multe specii de sanitari.
Incepatorilor le este recomandat sa inceapa cu specii de genul acesta.
Cu siguranta pot infrumuseta orice acvariu.
Majoritatea acvaristilor stiu probabil ca pestii killi reprezinta o categorie mai aparte de pesti si necesita o atentie mai deosebita din parte acvaristului. In prezent sunt cunoscute cateva mii de specii de killi.
In Romania au existat, exista si vor exista mult timp acvaristi care au crescut si cresc in continuare killi. In momentul de fata exista mai putini pasionati de killi la noi in tara din cauza ca au pierdut speciile pe care le-au avut si probabil nu au avut posibilitatea procurarii altora, sau din lipsa de spatiu si experienta.
In linii mari, pestii killi se impart in doua categorii: pesti de apa acida (pH scazut 5,5-6,0) si pesti de apa alcalina (pH ridicat 7,5-9,0), desi o buna parte dintre ei tolereaza si apa cu pH neutru (7.0)
Ei se mai impart inca in 3 categorii: killi anuali (durata de viata pana la 1 an), killi semi-anuali (1,5-3 ani) si killi non-anuali (3-5 ani)
Dimensiunea medie a majoritatii pestilor maturi de killi se cuprinde intre 4-7 cm, desi exista si unele specii, ca Fundulopanchax sjoestedti Niger Delta, care ating si o lungime de 11-13 cm.
Speciile de killi se tin de regula in acvarii, mini iazuri sau recipiente separate pentru a nu permite hibridizarea lor. Aceasta este o regula de baza pentru un crescator de killi. Exista si specii de killi care se pot tine impreuna cu alte specii tot de killi sau alti pesti de acvariu, insa acest lucru necesita un aviz din parte unor crescatori de killi cu experienta, pe care-i avem.
Hranirea pestilor killi o constituie hrana vie (viermi, insecte), hrana congelata (artemia, larve rosii de tantari), precum si hrana uscata (granule, fulgi).
Modalitatea de inmultire a lor va fi expusa cu alta ocazie, deoarece necesita o explicare mai pe indelete.
Suntem deschisi sa oferim ajutor din experienta noastra tuturor acvaristilor pasionati de killi si sa largim cercul nostru.
In continuare voi afisa cateva liste cu speciile pe care le detin in prezent: