Catalos, nu vand pestisorii, sunt o specie de-alea din care nu ajungi niciodata sa ai prea multi adulti. Am mai donat cate 3-4, aici pe plan local, dar e cam inutil sa fac un colet cu 4 pestisori : )

Ceva ce merita stiut e ca margaritarii sunt intr-adevar, pesti extrem-extrem de rezistenti, dar numai la varsta adulta.
Puii sunt foarte sensibili, mor chiar si la o simpla scoatere din apa si nu pot fi aclimatizati la alti parametri.
De exemplu, cand i-am adus din iaz in acvariu, adultii n-au avut nici o treaba, dar puii au murit imediat. Chiar daca apa din acvariu avea o calitate excelenta fata de apa mizerabila si rece din iaz.

Categoric sunt si femele in bazin, si inca de-alea frumoase, care la inmultire depun lapti : )

Cand s-au anuntat ninsori si ger, am zis sa iau masuri ca sa nu inghete balta pana la fund. Nu atat de dragul pestilor ramasi in ea, cat de dragul prelatei, sa n-o rupa gheata. Apa era deja inghetata deasupra, pe o adancime de 10 cm.

1. am facut un cadru din fier, din tabla,
2. am pus peste el folie, trecuta peste malul iazului,
3. am acoperit totul cu o plapuma de paie,
4. peste lucrare s-au asternut zapada si gerul de la rusi.

Estimez ca gheata nu a mai coborat sub cei 10 cm, poate chiar s-a subtiat.
Acum se anunta caldura, zapada probabil se va topi, dar las balta camuflata pana dupa 1 martie.

De Craciun am pus pietraria, si sunt constient ca totul arata de parca a fost o avalansa in acvariu. Cu timpul, s-au strans multe pietre de prin concediile la mare, asa ca le-am bagat pe toate aici, sa stea la un loc.
Am fixat tevile de evacuare si de umplere si le-am conectat la furtunuri. Am facut proba si merg impecabil, doar a trebuit sa dau o gaura in teava de umplere, deasupra nivelului apei din acvariu, fiindca ramanea amorsata si o lua apa invers cand opream pompa de jos.
Pompita din stanga-sus duce apa intr-un sump mic, cocotat pe o mobila si prevazut cu preaplin, de unde apa revine gravitational prin furtunul care se vede in poza. Acolo e sediul filtrarii.
Am pus o lumina chioara si misterioasa, incat acvariul pare interesant chiar si fara vietati in el.
Am o palythoa urata care a supravietuit la invazia algelor si care mananca icre de hering - ea va fi primul locuitor. Ma gandesc ca, daca o hranesc bine, asta va compensa lipsa luminii puternice. Voi incerca acelasi lucru cu o gorgonie (daca si cand o sa mai gasesc una) si desigur, cu un sun coral (daca si cand o sa mai gasesc unul).
Iar pentru maine, sa uram tuturor ion-ilor, La Multi Ani

Cu gandul alaturi de fratii lor ramasi afara, in iaz : )

Dar cum sa dai lucrul din mana, asa !
Din pacate, la politie nu prea ai ce sa cauti, nici la judecata. Ca nu cred sa fi facut vreun inscris, vreo zdelca semnata, intre voi...

Imi place acvariul si abordarea necomplicata.
Xenia pare un pic sictirita, dar astea sunt figurile ei. In rest, un ansamblu de corali frumosi.

La partea cu molly in salinitate reef, eu mi-s expertu’.
Se simt perfect si intotdeauna traiesc pana ii arunci tu din bazin.
Curata algele si diatomele de pe sticla si pietrele mai netede, nu mananca cyano.
Aclimatizare deplina in cateva ore, la picatura: ii pui intr-o galeata cu 1 litru de apa dulce si un furtun din care picura saramura (faci o saramura concentrata, ca sa ajungi mai rapid la 1025).
Nu au nici un stres la aclimatizare, mananca normal, masculii curteaza femelele.
In acvariu sunt reef safe, dar ,,fatarile’’ sunt rare in mediul sarat, iar puii nascuti aici nu traiesc mult.
Te saturi de ei intrucat caca enorm. Si in plus, doar cei negri se asorteaza cat-de-cat cu ambientul (cei galbeni iti fac bazinul kitsch, arata ca si cum ai pune piatra de recif intr-un acvariu cu carasi).
Sunt pesti marini propriu-zisi, adaptati la apa dulce si nu invers. Insa nu sunt pesti de recif, ei provenind din Golful Mexic.
Episodul viitor, despre guppy - cand cel mai apropiat magazin cu acvaristica de apa sarata e la 600 de km. de orasul tau, ajungi sa bagi multe in acvariu...

UM02122, stai putin sa scriu ceva, ca pocnesc

Rares, tu chiar nu intelegi nimic din ce spun si, iarta-ma, faci o constructie de argumente fara legatura cu nimic.
Imi pare rau ca n-am stilul tau calm, dar te rog, lasa-ma sa raman cu prima impresie si oprim discutia aici !

Revenind: UM2122, s-ar putea ca alga aceea sa se fi desprins si fara schimbarea luminii, stii ca atinge un ,,punct'' de maturitate si se ridica de pe piatra...
Cat despre diatome si revenirile lor, am scris mai sus, eu o sa trec la NPS corals tocmai ca sa nu mai aud de asa ceva.

Buna seara !

Coleg Cristi, eu sunt ferm convins ca nu numai unul.
Tendinta naturala a tuturor acvariilor saline este acoperirea cu alge verzi, red-slim si cyano.
N-o sa vedem ,,paduri de alge’’ in acvarii, fiindca nu sta nimeni pana nu mai vede in bazin din cauza lor: fie va desfiinta acvariul, fie va da restart, fie va curata tot si va da black-out etc.
Dar e de ajuns sa vezi cum se retrage tesutul viu de pe un LPS incoltit de alge, ca sa-ti piara tot cheful.

Rares, sa clarificam intai lucrurile esentiale, chiar daca aproape le stim:
1. Nici un animal de pe Pamant NU face fotosinteza, deci nici un coral NU face fotosinteza. Folosim expresia ,,corali fotosintetici’’ numai pt. economie de vorbe, ei sunt doar animale simbiotice cu algele fotosintetice.
2. Fotosinteza e un proces fiziologic unitar in intreg regnul vegetal, adica gorunul lui Horea asimileaza la fel precum asimileaza si ultima alga unicelulara.
Asta inseamna aceeasi H2O, acelasi CO2, aceleasi saruri minerale si ACEEASI lumina.
Fotosinteza nu difera in functie de culoarea pigmentului asimilant al plantelor, fiind un proces unitar: aceeasi lumina necesita si frunza verde a plopului, si frunza rosie a lobodei, si algele brune, si algele albastre, si algele rosii.
La oile noastre: si zooxantelele, si chaetomorpha, dar si bubble algae si toate celelalte alge nedorite din acvariu, folosesc cu acelasi randament lumina oferita, fotosinteza fiind un proces unitar.
Apoi vreau sa-ti multumesc pt. modul frumos de adresare, tu avand o opinie diferita de a mea. Mi-as dori sa posed si eu acest fel de a pune problema !
P.S: am specificat ca acvariul nu va avea substrat, deci fluxurile de apa nu vor ,,muta necontrolat nisipul’’.

Care munca, d-le patron, ca eu nu fac nimic !
Dau drumu’ la apa pe furtun in jos, si dau drumu’ la apa pe furtun in sus.
Oricum as sta minutul ala pe scaun, zilnic, boldit in acvariu. Oho, stau eu si cate un ceas.
Pai girlfriend-a ce sa mai zica ea, care curata colivia la agapornisi (niste papagali dolofani), ba o mai sterge si cu spirt ! Pai daca aia de la acvariu ar fi munca, ce face ea cu papagalii e robie, ocna

Multumesc ! Pe rand:
Batman, am aplicat cu tenacitate ce spui tu, si mult mai mult decat spui tu, dar coralii nu au avut nici un beneficiu.
Singurii corali care au supravietuit algelor au fost ciupercile mari, discosoma si rhodactis care, chiar daca se dezlipesc de pe piatra infestata, pot trai desprinse, depuse pe plapuma de alge. Dar privelistea este dezagreabila, sa le vezi purtate de curenti de colo pana colo, negasind nimic liber de alge pe care sa se ataseze.
Refugiu cu chaetomorpha am si acum, dar spaghetele nu se mai vad dintre firele algelor crescute peste ele. Iar pana la urma, unde crezi ca au gasit algele un mediu chiar mai propice decat in refugiu? Ai ghicit: in dispay.

Adrian, mie mi se pare mai complicata desfasurarea de forte cu:
sump cu pompa dedicata, refugiu cu iluminat dedicat, reactoare cu inca alte pompe... decat o cuva goala sub acvariu.

Monk, algele nu se chinuie sa supravietuiasca intr-un mediu care este favorabil coralilor, fiindca algele si coralii fotosintetici au fix aceleasi preferinte de mediu. Dar fix ! Intre organismele concurente pe acelesi resurse, victorioase vor fi intotdeauna cele cu dezvoltare si reproducere mai rapide.
Normal ca acvariul va fi spre pico, la mai mult de 60 de litri nu m-am inhamat nici pana acum. Aici va rog eu, fara aia cu ,,acvariul mare e mai usor de intretinut’’ si cu ,,inertia sistemelor’’. E adevarata, dar algelor li se falfaie de ea.

De fiecare data cand am desfiintat acvariul de apa sarata, a fost din cauza algelor si cianobacteriilor. Nu din motive estetice, ci fiindca sufocau coralii pana ii omorau.
Odata instalat cyano, paroasele, sau blanoasele, pe piatra unei colonii de zoanthus, deja stiam rezultatul: subtierea polipilor, alungirea, apoi dezlipirea de pe piatra si moartea.
De cateva ori am reusit sa intarzii invaziile de alge, dar numai fiindca am infometat acvariul, asta insemnand ca jumatate de an nu am dat nici un fir de hrana. Rezultatul a fost ca algele s-au dezvoltat mai greu, dar coralii au devenit rahitici, deci tot subtiri si alungiti, la fel s-au dezlipit si au murit. De data asta, de foame.
Orice lumina am folosit, orice calitate, orice cantitate, orice temperatura de culoare, orice fotoperioada, algele in final s-au impus in fata coralilor.
Orice filtrare am folosit, orice skimmare, oricate schimburi de apa, oricate sifonari de substrat, algele o luau de la capat si in final ii invingeau pe corali.
Combinatia lumina – hrana inseamna asaltul algelor asupra coralilor.
Mi-a fost clar dintotdeauna ca fara hrana nu se poate, e logic: daca nu coralul, macar zooxantelele simbionte tot au nevoie de nutrienti. Dar fara lumina?
Planuiesc un acvariu non-fotosintetic, in care lumina sa nu conteze in fiziologia coralilor. Doar atata lumina cat e necesara admirarii acvariului, nici un foton in plus, nici o secunda in plus.
In cotra-partida, acvariul va fi hranit zilnic, cu multa generozitate. Chiar copios.
Schema de sistem: display cu filtrare, all in one. Filtrare biologica si mecanica: live rock + alte medii poroase, skimmer. Fara substrat.
Sub display, un bazin de aceeasi dimensiune, gol, dotat doar cu o pompa de piscina.
Schepsisul ideii este pre-filtrarea mecanica totala.
Asadar sa trecem la... treaba.
E seara, hranim acvariul. Dam curentii la minim, turnam supa nutritiva. Cui ii este foame, se indestuleaza. Trece o ora. Unele particule au fost mancate, altele s-au depus in acvariu, altele plutesc in masa apei, dar inca nu au inceput sa se imputa.
Cu o cana de 1 litru, scoatem si turnam inapoi, peste pietre si hardscape, cateva cani de apa, ca sa mobilizam depunerile de hrana si de rahat. Combinatia hrana – rahat inseamna colmatarea hardscape-ului si eliberarea compusilor de N si P.
Cu un furtun gros fixat pe geamul din spate, asa brusc, scoatem apa din acvariu si o punem sa curga in bazinul gol, de dedesubt.
Deasupra bazinului gol, pe un cadru, pe o rama, fixam un pad de material filtrant, m-am oprit la un tip de laveta de bucatarie, fina si densa, prin care trece apa, dar nu si impuritatile. Scoatem multa apa, de exemplu... toata.
Imediat pornim pompa de piscina, de jos, si readucem toata apa inapoi display. Aruncam laveta sau, daca avem de spalat rufe, o bagam si pe ea la masina.
De cand coralii raman descoperiti si pana sunt inundati din nou, nu trece mai mult de 1 minut.
Restul filtrarii mecanice o face skimmerul. Filtrarea biologica munceste si ea.
Apa revine cu aceeasi structura chimico-fizica, deci nu fac un schimb. Fac o pre-filtrare mecanica instantanee si completa, plus sifonare.
E cineva pesimist? Nu.

Iar in finalul actualizarii, cate o poza cu lighioanele de carasi, care raman in iaz peste iarna, si cu un pui de margaritar, nascut si crescut in gradina

... iar pe timpul toamnei, baltoaca arata asa:

Ce ramasa de izbeliste e povestirea asta !
Ia sa remediem rapid situatia:

Asa. Puietul de peste din iaz nu era de caras, deci erau margaritari juvenili. Am prins vreo 10, cu capcana de muschi, si i-am adus in casa. La fel am prins si margaritarii adulti, tot vreo 10.
Ca observatie, inainte de vacanta in gradina mancau numai spirulina, iar acum mananca orice le dau. Deci aventura i-a trezit la realitate.

Pe timpul verii, baltoaca lor a aratat cam asa:

De o vreme, n-am mai vazut coada de margaritar prin balta: carasii, dupa ce au ingurgitat toti mormolocii de broscoi, normal ca au trecut la pestisori... Acestea fiind spuse, am plecat in concediu placut.

La revenirea acasa, am gasit salciile intr-o faza de vegetatie ciudata, cu o claie de radacini plutitoare, subtiri si dese, crescute pe tulpina deasupra ghivecelor.

Am bagat foarfecul sa le mai tai, cand vad printre ele cateva bancuri de pestisori vioi, de diferite varste. Puiet de peste, dar ce peste: o fi de caras? Carasii erau mici cand i-am adus, sa se fi maturizat, sa fi depus, si sa nu-si infulece propriile icre? Sau ... margaritarii ... hastag au rezistat, s-au fofilat si s-au sporit? M-am incordat, m-am uitat bine, dar in iaz nu se vede ca in acvariu. Deci nu se stie. In afara de acest puiet si de carasi, nu am vazut margaritari de-ai mei, adulti.

Ma gandesc sa fac un desis din plante plutitoare si muschi, in care sigur se va baga puietul, si cu o plasa dedesubt sa scot pestisorii, sa-i studiez de aproape. Dar orice specie ar fi, intrebarea ramane: cum naiba de nu i-au mancat carasii, pe foamea asta, dupa ce au terminat mormolocii?

Pe aici nu sunt broaste, ca stam la cucuietii din deal. Cea mai apropiata balta e fantana arteziana de la teatrul national, iar aia n-are broaste.
Pana aici e teorie. Concret insa, in iasi exista broaste de uscat, pe englezeste toad – vezi poza, mai jos. In luna mai, normal ca si broasca de pamant se reproduce, prin oua urmate de mormoloci. Ce s-o mai lungim, am pus-o: 4 broscoi, mari cat roata de rezerva, inotau si faceau pluta pe burta in balta mea.
A dat totusi Maica Domnului ca aceste broaste sa nu aiba nici o frica de om, bagi minciogul si intra singure in el. Deci de broastele mari scapi, dar ce te faci cu mormolocii? Si iar te rogi, sa dea Maica Domnului sa manance carasii caviar de broasca, sau mormoloci.
Am inconjurat balta cu o plasa deasa. Sigur, un nou minus la nivel estetic, dar infrangerea definitiva a broastelor – nepretuita.
Ontopic 1, bine ca n-am bagat margaritarii, ca-i manca broscarimea.
Ontopic 2, balta nu are deloc alge, cred ca salciile sunt turate la maxim.

Incontestabil, acvaristul este un om rabdator si optimist. Dar, o data la o suta de ani, rabdarea si optimismul nu ajuta la nimic.
Bunaoara eu, rabdator si optimist, am zis ca la sfarsitul lui aprilie vine primavara.
Totusi, o data la o suta de ani, e evident ca primavara vine la sfarsitul lui august.
Ce sa facem, o sa astept pana atunci ca sa mut pestii in iaz.
Am si 3 poze, facute in zile consecutive:
- pe 19 aprilie,
- pe 20 aprilie,
- si pe 21, azi.
(Fireste ca pozele s-au pus complet aiurea, dar intelegeti ideea: de la cald la frig).

Tuturor, Sfinte Sarbatori de Primavara fericite !