Viata va merge mai departe, depinde numai de omenire daca aceasta va supravietui sau nu. Pamantul a stocat de-a lungul timpului cantitati enorme de carbon pe care noi le eliberam in atmosfera mai repede decat natura le poate capta paduri, carbuni, petrol.
Am facut referire la decarbonificarea deoarece am citit un articol in care scria ca cercetatorii au descoperit o modalitate de a capta artificial carbonul sub forma de carbuni

. La urma urmei noi va trebui sa redam Pamantului intr-un timp scurt o cantitate enorma de resurse pe care noi le-am folosit pe parcursul unei perioade foarte lungi.
Am putea vedea Pamantul ca fiind un acvariu imens si foarte complex, iar omenirea ca fiind o specie vivipara aflata momentan in varful lantului trofic care a suprapopulat mediul de viata. Ce se intampla intr-un acvariu suprapopulat cred ca stim cu totii...
Toata lumea stie ca exista o incalzire globala doar ca unora nu le vine sa creada ca asa ceva e posibil, unora nu le pasa ca au bani si putere, iar unii sunt prea saraci ca sa isi faca griji pe termen lung. Atata timp cat omul se va crede zeu pe Pamant si va incerca sa domneasca peste o forta mai puternica decat el, in loc sa isi gasesca locul in biotop si sa accepte ca nu e centrul universului nu poti face nimic.
Eu, desi fiind la varsta tineretii pot spune ca am avut ocazia sa vad natura schimbându-se. Anual merg in Humulesti si stau acolo cam vreo saptamana-doua la bunici si alte rude, ca am multe prin zona. Imi placea sa pescuiesc si sa stau pur si simplu si sa ma uit la Ozana. Ce am constatat de-a lungul a vreo 10 ani e ca viata acvatica s-a schimbat. Un rau de munte in care gaseai boistean, clean si mreana e invadat de alge si specii de pesti ierbivore. Nivelul apei e in continu? scadere,un rau pe care il puteai folosi sa te scalzi, al carui nivel nu era niciodata mai mic de cel al genunchiului unui adult vara trecuta abia ca ajungea la glezna si ma temeam ca o sa sece.
Noi m?car o sa avem amintirea unei lumi in care raurile si padurile se gaseau la tot pasul, dar generatia viitoare nu stiu ce va mai vedea din Planeta Albastra.
Vorba aceea, nu sti ce comoara ai pana nu o pierzi.