Datorita faptului ca m-am lovit de aceasta problema, mai precis, am avut de ales intre cele doua materiale in vederea executarii unui acvariu, am facut rost de ceva documentatie si m-am gandit ca in acelasi spirit cu post-ul "Despre sticla", sa va prezint si plexiglass-ul.

Mai intai, care este diferenta dintre cele doua materiale.
Avantajele plexiglass-ului fata de sticla:
- este mult mai rezistent
- la grosimea de 3mm este cu 50% mai usor decat sticla
- protectie UV mult mai buna (si mai ieftin decat sticla cu protectie UV)
- mult mai usor de transportat decat sticla
- mai usor de prelucrat, cu mai putine riscuri de ranire
- transparenta excelenta (mai putin de 1% in 10 ani
- planeitate perfecta
- rezistenta sporita la impact
- prin folosirea unor adezivi speciali, se obtine o lipitura transparenta
Dezavantajele plexiglass-ului:
- este mult mai scump decat sticla
- se zgaraie foarte usor daca nu este manipulat cum trebuie
- din anumite puncte de vedere, mai greu de curatat decat sticla.

In continuare, cat se poate de detaliat, aveti expuse proprietatile remarcabile ale acestui material (valorile sunt tipice la 23 de grade Celsius si 50% umiditate relativa):

Proprietatile mecanice




Proprietatile acustice




Proprietatile optice

(cei care au venit la cateva intalniri la Obor au putut vedea o bara de 2cm grosime a carei transparenta pe mine unul m-a lasat mut. Eu unul nu am vazut sticla in comert, nici macar de 10mm, la fel de clara).



Proprietatile termice




Proprietatile electrice




Comportamentul la umiditate



Probabil va intrebati ce este acel Marlon FSX… o placa compacta din policarbonat cu o rezistenta inalta la impact si foc, de asemenea cu o claritate deosebita. In unele cazuri prezinta protectie UV pe ambele fete, fiind un material folosit de multe ori in locuri publice, in locuri cu un grad ridicat al vandalismului (vezi si statiile de troleibuz din Bucuresti si nu numai).

Adezivi folositi la lipirea plexiglass-ului
Aici lucrurile se complica putin, fata de ce stiti voi referitor la lipirea acvariilor din sticla. De retinut este faptul ca are o mare importanta ce tip de plexiglass aveti: GS (varianta turnata) sau XT (varianta extrudata). Datorita structurii moleculare diferite (GS prezinta lanturi moleculare mari, iar XT lanturi moleculare scurte)si comportamentul la lipire al celor doua materiale este diferit.
Adezivii folositi la lipirea plexiglass-ului sunt de mai multe tipuri:
- adezivi reactivi pe baza de polimetilacrilat sau metilmetacrilat (PMMA/MMA), adezivi de polimerizare activati de radiatie UV sau de catalizatori. Au o vascozitate mare (umplu golurile) si prin aceasta sunt recomandati la lipirea pe suprafete mari. Produc imbinari foarte puternice si rezistente la intemperii.
- adezivi reactivi pe baza de poliuretan (de poliaditie) cu doua componente. Pot fi folositi si pentru lipirea plexiglass-ului cu alte materiale (sticla, otel, aluminiu). Produc o lipitura transparenta, puternica.
- adezivi pe baza de solvent, ce actioneaza direct asupra partilor de lipit. Solventul component se evapora si difuzeaza in material. Imbinarea obtinuta este mai putin rezistenta decat cea cu adezivi de polimerizare, dar totusi este suficient de puternica.
Ultima generatie de adezivi pe baza de solventi, nu contin diclorometan si sunt mai putin toxici; pentru a creste vascozitatea adezivilor pe baza de solvent, se adauga o anumita cantitate de polimer (cca.20%), obtinandu-se asa-numitii adezivi-solutie.
Nu in ultimul rand, as dori sa vorbim si despre lipirea acestui material cu siliconul folosit la acvarii. Din cate am observat eu, acesta nu ataca plexiglass-ul (dar oricine ma poate combate, daca are dovezile aferente). Totusi, in cazul unui acvariu din plexiglass, as merge pe ideea adezivilor mai sus amintiti. As putea foarte bine sa va dau cateva specificatii si despre adezivii acestia, insa puteti si singuri sa cautati pe internet detalii tehnice. In mare, trebuie retinut urmatorul lucru: acesti adezivi (care se prezinta sub forma lichida, cu o vascozitate apropiata de cea a siropului de zahar), actioneaza asupra stratului de molecule de la suprafata materialului. Se poate spune ca materialul este ca si “topit”. Insa, prin polimerizare, se reface structura moleculara a plexiglass-ului si lipitura (dupa o finisare atenta) devinepractic invizibila. Materialul apare ca si turnat! Ca sa nu mai vorbim de lipitura a doua suprafete mari (am avut o mostra in mana, rezultata din lipirea a doua foi de 2cm gri\osime fiecare -> placa rezultata avea 4cm, dar aparea ca un bloc compact, transparenta la dimensiunile astea fiind chiar mai buna decat la o sticla cristal de 1cm!). Cam care ar fi dezavantajul insa: legatura este rigida. Nu elastica, cum e in cazul siliconului. Totusi, daca forte prea mari actioneaza asupra peretilor unui acvariu facut din plexiglass, va pot asigura ca fisura nu va aparea neaparat in zona lipiturii. Mi s-a facut o demonstratie, cu doua placi lipite intre ele (una cu cantul pe suprafata celeilalte, ca la peretii acvariului) si am vazut cum la o forta prea mare, acestea s-au rupt alatoriu, ca sa zic asa, dar nu s-au desprins din lipitura. De aici rezulta adevarata problema: peretele din fata al unui acvariu foarte lug se poate rupe in zona de lipitura, deoarece, spre deosebire de silicon, aici este rigid. Ceea ce duce la necesitatea unor transversale lipite si in apropierea peretilor laterali (va dati seama de ce: pentru a se prelua curbura suferita de partea frontala) – lucru de care mi-am dat seama dintr-o discutie cu Lucian, la Obor.

Pregatirea pentru lipire
Se urmeaza urmatoarele etape:
- procesare (taiere,gaurire, etc.)
- pregatirea suprafetelor (in special plexiglass-ul GS necesita tratarea suprafetei cu hartie abraziva umeda; curatarea se poate face cu jet de aer deionizat sau apa calda cu detergent. Degresarea, se face cu solutii speciale, NU cu dizolvant de unghii sau alcool, deoarece il poate ataca!)
- detensionarea materialului (daca a fost supus la prelucrari mecanice sau indoiri la cald)
- protejarea cu banda adeziva a partilor din apropierea zonei de lipire
- lipirea
- indepartarea adezivului in exces si a bavurilor
- detensionarea post-lipire.

Detensionarea dupa procesare mecanica este foarte importanta pentru evitarea aparitiei crapaturilor si pentru obtinerea unor lipituri transparente si foarte rezistente.

Tehnici de lipire
Adezivul patrunde in imbinare prin actiune capilara, dupa cum se poate vedea in fig. 1 si 2, apoi partile trebuie tinute impreuna cu o presiune cat mai mare, de preferat cel putin 100gr/cmp (cand este posibil). Pentru a evita formarea bulelor, suprafetele trebuie netezite cat mai mult posibil, iar presiunea trebuie pastrata pe toata perioada de uscare. Daca suprafetele sunt perfect netede, (ex. Prin polimerizare cu diamant), este necesara introducerea unor distantiere de 0.3mm pentru ca efectul capilar sa se poata produce (fig.2).



Adezivii solutie acopera mai bine neregularitatile, dar nu mai prezinta efectul de capilaritate, din cauza vascozitatii mai mari. Adezivii de polimerizare se utilizeaza cu totul altfel. Ei au nevoie de un spatiu suficient pentru aplicare. Pentru reducerea riscului de formare a bulelor, se recomanda adaugarea la adeziv a unui reactor in proportie de 0.1 pana la 0.3%. De asemenea, pentru ca adezivul se contracta cu 15-20%, acesta se pune in exces la locul imbinarii.
Mai jos aveti un model de lipire in T, unde partile trebuie fixate ferm pe toata durata lipirii si a intaririi. In special miscarea partii superioare duce la formarea bulelor, dupa cum stiti.

.

Spatiul dintre parti poate fi pregatit la fel ca la lipirea cap la cap (fig.1) sau poate fi in forma de V (fig.2). In ambele cazuri, spatiul maxim dintre parti nu trebuie sa depaseasca 3mm. Unghiul de frezare a partii superioare este dependent de grosimea placii si variaza de la 30 de grade pentru 3mm pana la 1.5 grade pentru 70mm.
Figura de mai jos arata modul de aplicare a adezivului pentru lipirea pe suprafata mare (ca principiu, asa ar trebui sa se procedeze si la lipirea pe cant, pe cat posibil). Dificultatea cea mai mare consta in evitarea formarii bulelor. De aceea, placa superioara se aplica incepand cu o margine, incet, pentru a permite aerului sa evadeze catre partea deschisa.



Pentru lipirea blocurilor, in pozitie orizontala sau verticala, plasarea distantierelor se face in felul urmator:




Materialul de mai sus a fost facut prin amabilitatea unei tipe dragute de la firma MonsMedius din Bucuresti, care m-a ajutat cu niste detalii tehnice. Preturile in mare pentru aceste materiale, sunt urmatoarele (sunt preturile de acum cateva luni de zile, per metru patrat):
Plexiglass XT Incolor
5mm ~ 27 euro
6mm ~ 33 euro
8mm ~ 45 euro
10mm ~ 55 euro
12mm ~ 65 euro
15mm ~ 95 euro
20mm ~ 125 euro
Plexiglass GS Incolor
5mm ~ 30 euro
6mm ~ 35 euro
8mm ~ 50 euro
10mm ~ 60 euro.

Adezivii se comercializeaza sub forma de tuburi de 100g (preturi in jur de 5-10 euro) sau flacoane de 1-1.2kg (cu preturi intre 20 si 50 de euro).


Sper sa va dea de gandit acest material. Eu unul astept cu nerabdare aparitia pe piata a unei folii transparente autoadezive sau altceva, care sa fereasca plexiglass-ul de zgarieturi. Eventual, un plexiglass tratat superficial la suprafata, deci mult mai dur si ferit de aceste incidente neplacute?

E mult. Vi l-am promis. Lectura placuta, poate pe unii dintre voi va vor face sa alegeti si aceasta varianta de acvariu.

Sper ca nu se va considera reclama la adresa Mons Medius.
Chiar am trecut zilele astea pe la Mons Medius si am aflat ca preturile sunt de 51.10/40,90/30.70 euro/mp pentru Plexiglas XT incolor de 10/8/6 mm. In cazul in care se doreste debitarea se mai achita un 5-10% din valoarea Plexiglas-ului. Din cate am inteles nu fac si indoiri de plexiglas dar stiu din experienta ca pe suprafete mici se poate indoi cu un feohn industrial.
Am inteles ca in cazul in care se zgarie, se poate rezolva cu polish de masina, din acela pentru zgarieturi fine.
Pentru lipituri mi-a fost recomandat un Acrifix 192 care e cam vreo 5 euro flaconul de 100g.

@Cory - e bine ca ai venit cu noutati.

E cineva aici printre noi, mai precis Allen_q30, care mi-a trimis un mesaj cu un link care va poate ajuta mult. Din cate am inteles, el lucreaza in domeniu. Link-ul il aveti aici.

Din cate imi aduc aminte din perioada in care ma ocupam de firme luminoase, Plexirom avea preturile mai jos decat Mons Medius. In plus ei sigur indoaie plexiglasul nu de alta dar fac si mobila. I-am vizita acum vreo cativa ani la sediul din Chitila (inca nu se mutasera) si aveau o calitate buna a lucrarilor.
Din cate imi aduc aminte mai erau unii care aduceau Stiplex dar care, datorita unui lapsus, nu ii mai stiu.
Oricum tin minte ca intotdeauna am fost sfatuit sa il evit pe cel romanesc care, desi e mai ieftin, prezinta neuniformitate la turnare/extrudare (la fel ca si sticla romaneasca).
Apropo, stiu ca e off topic dar stiti de ce din sticla romaneasca nu se faceau geamuri termopan?? Corect, din cauza neuniformitatii rezultand trosc pleosc la dilatari/contractari ale amestecului de gaze dintrre geamuri.

Trebuie sa lipesc urgent o componenta de la filtrare (ower flow box) care este din plexit de 3 mm cu ceva adeziv. La o firma specializata in plexit+firme luminoase am gasit un adeziv pe baza de biclorura de metan , cel putin asa mi-au spus domnisoricile de acolo.Stie cineva despre ce este vorba?Este toxic dupa uscare?Am nevoie urgent de un sfat pertinent in aceasta directie.
PS plexitul NU se poate lipi cu silicon.Poate fi vorba de cel mult o ansamblare cu silicon cum spunea cineva pe forum.Se da jos dupa uscare fara nici un fel de problema.