Dupa articolele de AICI si AICI, continui seria de traduceri cu un articol legat de "Metoda dezechilibrelor controlate", la sugestia lui Lucian.

Urmatorul articol este o TRADUCERE. Articolul NU imi apartine.

Adresa: http://www.aquaticplantcentral.com/forumapc/algae/62516-method-controlled-imbalances-discussion-21.html#post525560

"
Introducere in fertilizare si controlul algelor
Metoda dezechilibrelor controlate

De Christian Rubilar


Exista o relatie foarte stransa intre fertilizare, consumul fertilizantilor si alge. Scopul acestui articol este de a explica cum functioneaza aceste relatii. Este un subiect complex cu o multime de idei noi. Voi incerca sa fiu cat mai succint posibil.
Ideile ce le voi explica au fost descoperite in timpul muncii mele ca “gradinar acvatic” si au fost confirmate in ultimii 5 ani pe cel mai important forum spaniel; asadar nu sunt speculatii. MCI (method of controlled imbalances = metoda dezechilibrelor controlate) are peste 100.000 de citiri de cand a fost publicata iar algele nu mai sunt o problema pentru noi. Cred ca una din problemele majore legate de alge este confuzia de ce apar sau de ce nu apar. Daca citim despre alge in carti putem gasi ca unii autori binecunoscuti afirma ca apar datorita unui exces de NO3 sau PO4. Cand am citit aceste lucruri am inteles ca acesti autori n-au nicio idée de ce apar algele.
Cele mai populare metode de fertilizare nu ofera destula atentie algelor. Unele din ele se concentreaza asupra CO2-ului; altele sustin ca daca atingi echilibrul problema va fi rezolvata. Dar nu e asa!
Pe de cealalta parte, metoda EI sustine ca algele se dezvolta datorita lipsei de CO2, lumina sau fertilizare. Ideea este buna, dar incompleta. Sunt lucruri empirice. Destul CO2 si lumina e prea vag, asa ca eu prefer sa lucrez cu ele ca premise. In legatura cu lipsa de nutrienti: metoda EI sustine ca algele se dezvolta datorita unei lipse de nutrienti si propune sa adaugi macro/micro pentru rezolvarea problemei. Nu sunt de accord cu aceasta metoda. In paginile ce urmeaza voi explica de ce.


I. Introducere
A. Trecut

Acum cativa ani lucram cu o companie dezvoltand un fertilizant pentru acvarii. Cand prototipul a fost gata am pregatit cinci acvarii plantate cu foarte multa lumina/CO2 doar pentru a putea incerca diferite combinatii de supradozaj a acestui produs. L-am combinat cu PO4, KNO3, Fe etc. cautand dupa explozii de alge.
Am descoperit ca exista o relatie intre diferite dezechilibre si diferite alge. Pe de alta parte, cand am incercat solutiile pe care EI si celelalte metode le propun, n-au functionat.
De asemenea am confirmat ca atunci cand adaugi NO3 dar lasi PO4 la 0, atunci GSA se dezvolta. Am descoperit ca sub aceste conditii, alte alge nu se mai dezvolta sau mor. L-am denumit generic protocolul KNO3, care este principala unealta pe care o vom folosi cu MCI.


B. Ce este MCI?

MCI s-a nascut ca o metoda de control a algelor.
Am descoperit ca atunci cand nivelele de CO2 si lumina sunt destul de ridicate si ai o problema cu algele, acesta este un dezechilibru intre nutrienti dupa consumul lor.
Sunt relatii foarte stranse intre ele si e foarte usor sa rezolvi orice problema cu algele atunci cand intelegi cum functioneaza. Folosesc conceptual de dezechilibru pentru ca exces sau deficit este incorrect. Atunci cand folosesti termenii de exces sau deficit vorbesti despre un nutrient macro/micro fara o relatie cu altceva.
Vechea scoala sustine ca algele se dezvolta datorita unui exces de nutrienti, in general PO4. EI sustine ca lipsa nutrientilor este cauza algelor. Niciuna din ele nu e pe deplina gresita. Cateodata este o lipsa, iar altadata este un exces; depinde.
Nu e importanta combinatia de macro/micro pe care o preparam bazata pe sticla de fertilizant, ceea ce e cu adevarat important e consumul plantelor si ce ramane in apa. Metoda MCI foloseste algele pentru a afla consumul plantelor si propune sa dezvoltam o fertilizare custom pentru fiecare acvariu.
Este imposibil sa standardizam un regin de fertilizare. Lumina si CO2 sunt supraestimate, variabila principala este combinatia de plante. Sunt cateva plante cu un consum prioritar de PO4, NO3, Fe, Ca etc. dar majoritatea nu au nevoi speciale.
Spre exemplu, Glossostigma elatinoides are un consum prioritar de NO3. Asta inseamna ca daca nu adaugi destul KNO3, probabil vei avea probleme cu cyanobacteria. Daca ai o “campie” de Marsilea crenata si nu adaugi destul PO4, vei avea probleme cu GSA. Anubias si Microsorum sunt de asemenea plante ce consuma prioritar PO4.
Ideea din spatele MCI este ca daca avem destul CO2 si lumina, putem folosi plantele ca si filtru al acvariului si putem induce schimbari chimice ce ne ajuta sa avem un acvariu fara alge si in acelasi timp putem avea o rata de crestere buna. In acelasi caz, de exemplu, un acvariu cu discus, putem alege plante ce consuma prioritar PO4, precum Marsilea crenata, pentru a avea un echilibru de lunga durata.
MCI incepe cu KNO3, Fe scazut (0.1 ppm), fara PO4 sau sulfat de potasiu (K). Acesta este doar inceputul, algele iti vor spune daca e nevoie sa adaugi PO4 si cat de mult. Voi explica mai in detaliu mai tarziu.
Daca metoda ta de fertilizare este PPS sau EI, inainte de a incepe sa folosesti MCI, ar trebui sa scazi cantitatea de PO4 si Fe in apa, altfel, protocolului generic KNO3 ii va lua cateva saptamani pentru a produce PO4 0, iar plantele for suferi datorita lipsei de nutrienti micro/Fe etc.


C. Metodologia

Metoda pe care o propun functioneaza doar sub anumite conditii de lumina/apa/plante/CO2. Datorita acestui motiv voi explica mai in detaliu.
Atunci cand cauti informatii despre o alga, poti gasi multe posibile cause pentru fiecare dintre ele: exces de circulatie a apei, exces de lumina etc. Ma voi concentra asupra variabilei cheie: cea pe care o schimbi ca problema sa fie rezolvata.
Cateodata problema este chimia apei de robinet. Pentru acest motiv voi dedica un capitol ca sa explic cele mai commune situatii.
Este foarte important sa nu amestecati metodele si va fi mai bine daca uitati tot ce stiti despre celelalte metode de fertilizare. Am aflat ca unele informatii pe care le stim sunt incomplete, false sau doar interpretari gresite asupra unei lucruri sau experimente aparute in articole sau studii pe acest subiect.
Cred ca neintelegerea despre alge este legata de folosirea analogiei intre plantele crescute terestru si hydroponic. Algele nu exista inafara apei, asadar ei nu trebuie sa se gandeasca la ele. Plantele sunt destul de flexibile in legatura cu consumul. Indiferent de ce metoda de fertilizare alegeti, ele vor mai mult sau mai putin ok. Algele insa pot sa apara si de obicei teoria gresita este de responsabila.
Spre exemplu, toata lumea citeste despre ratia Ca:Mg – 4:1. Aceasta este o ratie dezvoltata pe studii terestre. In apa, aceasta ratie produce mai multe probleme. Daca adaugi si PO4, Green Dust Algae (GDA) va deveni o problema.
Ideea mea este sa descoperim regulile din apa. De obicei ele sunt diferite, asa ca teoriile stiintifice de deasupra apei devin inutile sau problematice.
.
II. Metoda dezechilibrelor controlate

Atunci cand exista un echilibru in acvariu plantele cresc cum trebuie si nu ai alge. Poti atinge aceasta tinta cu orice metoda de fertilizare.
Din pacate ne intalnim cu o dinamica ce include multi factori asupra caror avem mai multe incertitudini decat certitudini. Astel cred ca cea mai buna cale de a intelege situatia noastra este o analogie: un om orb care merge pe trotuar cu bastonul sau. Daca este prima oara cand merge pe acel trotuar sunt cateva lucruri pe care le poate spune cu siguranta. Acest orb stie ca strada este in dreapta lui iar zidul in partea stanga. Dar nu are nicio idée despre cat de inalte sunt cladirile si nu are niciun sens nici macar sa incerce sa afle. Din motive practice, aceasta persoana poate merge oarba lovind pamantul cu bastonul pana cand gaseste peretele din stanga sa, iar de acolo poate incepe sa mearga si atinge destinatia fara sa se piarda deoarece desi nu poate vedea, poate folosi peretele pentru orientare.
In acvariu avem o serie intreaga de variabile dinamice despre care nu stim, dar, ca si omul orb, putem alege intre perete si strada. In opinia mea, iar asta este strict arbitrar, peretele, siguranta, este GSA.
Desi tinta noastra folosind MCI nu este sa avem Green Spot Algae (GSA), in schimb vom genera un echilibru prin care putem prezice ce dezechilibre e posibil sa avem. Ideea este sa cream o chimie a apei aproape de GSA deoarece corectia este simpla si sigura pentru sanatatea si estetica acvariului.
Aceasta idée poate suna un pic ciudat, insa de fapt toate metodele de fertilizare tind sa aiba o anumita chimie a apei dar nu realizeaza acest lucru. Ei spre exemplu, are o tendita catre Green Dust (un dezechilibru in legatura cu o ratie nepotrivita de Ca:Mg plus prea mult PO4). Insa ceea ce se intampla e ca apare un dezechilibru neasteptat si alta alga se dezvolta. Exista cateva raspunsuri posibile. Incercarea de restabilire a echilibrului ca un tel imediat nu este posibila. Adaugarea de mai mult fertilizant de asemenea.
Urmarind analogia omului orb, ar trebui sa cautam GSA pentru atunci cand o atingem, stim unde ne aflam, la fel ca gasirea peretelui cu bastonul. O chimie a apei pentru GSA este un “desert” pentru alte alge, iar GSA este usor de eliminate adaugat cantitati mici de PO4 zilnic (protocolul PO4). Avantajele acestei metodologii sunt multe. Pentru inceput, ca si orbul care pipaie peretele, numarul de variabile este nesfarsit, dar acelea cu care lucram noi sunt extreme de limitate, ceea ce ne permite sa interactionam usor cu ele.

III. Premise


MDC foloseste plantele ca un catalizator pentru dezechilibrele ce apar in acvariu. Deoarece sunt multe variabile implicate, de la calitatea apei, la combinatia plantelor, pestilor, lumina, printer altele, voi incerca sa standardizez cateva cerinte fara de care e dificil sa mentii un acvariu sanatos.
In acest sens, aceasta metoda presupune o iluminare de cel putin 4 W/gallon (aprox. 1 W/litru; 1 galon = 3.78 litri), CO@ intre 25 si 35 ppm, plante cu crestere rapida (doar cu echinodorus acest sistem nu functioneaza).

1. Iluminare – Generalitati

Cand propun folosirea regulii wat/gallon suntem la fel de inexacti pe cat suntem de clari. Exista multe alte cai pentru calcularea iluminarii, lumeni, PAR, etc. Cred ca acuratetea privind lumina e doar o iluzie. Exista prea multe variabile incat subiectul devine dificil de inteles. Din acest motiv propun regula wat/gallon cu cateva corectii pentru mai multa acuratete insa fara a pierde claritatea. Una peste alta, se zice ca plantele au nevoie de cel putin 2 wati/gallon (aprox 0.5 W/litru) si de fapt asta ar trebui inteles ca minimum pentru supravietuire si crestere pentru plante cu cerinte scazute. Totusi, telul nostru este putin mai ambitios pentru ca doresc sa inducem un metabolism care lucreaza la un procent de 100% si de aceea recomand 4 wati/gallon ca un minimum. Totusi, recenziile din ultimii doi ani arata ca multi oameni au folosit cu success acest sistem cu acvarii mai putin illuminate (pana la 3 wati/gallon). Insa recomand ca iluminarea sa fie crescuta la 4 wati/gallon – acesta fiind minimum ce il recomand.
Precum am anticipat, aceasta regula are cateva corectii simple:
a) Regula wat/gallon functioneaza doar in acvarii cu o inaltime pana la 18 inch (45 cm). Pentru a masura inaltimea acvariului, masoara inaltimea acvariului din sticla (inaltimea bruta), nu inaltimea coloanei de apa. Tuburile commune TLD au o penetranta mica in apa, daca nu folosim aceasta corectie putem face greseala crezand ca avem o iluminare corecta cu un acvariu adanc. In cazurile acvariilor adanci, recomand folosirea HQI.
b) In partea din fata a acvariului ar trebui sa folositi tuburi PL (fluorescent compact) pentru a asigura o iluminare corecta pentru plantele de pe fund precum glossostigma elatinoides, echinodorus tenellus etc. Avantajul tuburilor PLL este acela ca produc de doua sau de trei ori mai multa lumina in acelasi spatiu si au o mai buna penetrare.
c) A treia corectie este legata de calitatea luminii. De obicei recomandam spre folosire din spate in fata, GroLux, 842 (80 CRI, 4200K PLL), 954 (90 CRI, 5400K PLL). Plantele pitice (glosso, HC etc.) au nevoie de cantitate in loc de calitate. Din acest motiv puteti folosi 865 (80 CRI, 6500 K PLL) in loc de 954 sau HQI.


2. Calitatea apei

Initial, MCI nu continea acest capitol, dar datorita recenziilor este nevoie sa acordam propriul spatiu acestui subiect. Nu i-am subestimat niciodata importanta dar eram constient de enormitatea variatiilor compozitiilor chimice ce o gasim in lume si am preferat sa nu generalizez. Recenziile mi-au permis sa identific probleme specifice, cazuri ce le voi descrie in acest capitol.

a) Una din cele mai frecvente probleme este legata de suprapopulare. Excesul de pesti, creveti sau melanoides poate produce destul ammoniac pentru a produce “Green Thread Algae”. In acest caz, testele pot fi fals negative si nu sunt folositoare pentru ca ele citesc doar amoniacul pe care algele nu il folosesc. Este essential sa reducem populatia – mai putin e mai bine. Cateodata, cresterea filtrarii biologice ne ajuta pe termen lung. Folosirea zeolitilor e cea mai buna optiune. De obicei este comercializat ca reducator de ammoniac, de adaugat in filtru. Exista si alte produse care au acelasi effect.
b) In urma recenziilor si a propriei experiente, am descoperit ca de obicei amoniacul vine cu apa de la robinet. Testarea apei de robinet inaintea fiecarui schimb de apa este o idée buna atunci cand acvariul este inca tanar si fara destule plante.
c) Exista unele locuri unde apa de robinet este dura si cu un dezechilibru legat de carbonatul de calciu. In acest caz ne vom lovi de doua probleme. Un kH ridicat ce interfera cu dizolvarea CO2-ului. Si prea mult Ca ce produce un mediu fertile pentru alge specifice ca BBA (vezi capitolul alge). O solutie evidenta este sa folositi 50% apa de osmoza/50% apa de robinet.
d) Poluarea este o problema si nu se va rezolva. Multe zone din Mexic, Brazilia si Buenos Aires (Argentina) au probleme cu nivelul de NO3 peste 45 ppm in apa de robinet. O apa de calitate nu ar trebui sa aiba mai mult de 10 ppm. Daca apa voastra prezinta aceasta problema exista cateva solutii. Cea mai evidenta este apa de osmoza. A doua posibilitate este folosirea apei de ploaie combinata cu apa de robinet. A treia optiune, daca aveti destul spatiu, este sa aveti un rezervor in care sa aveti Scindapsus aureus (o planta). Baza metodei MCI este protocolul KNO3. In cazurile de mai sus nu il putem folosi. Sulfatul de potasiu este o solutie. Carbonatul de potasiu sau bicarbonatul sunt alte solutii. Totusi, nu ar trebui sa uitam recomandarile uzuale in ceea ce priveste cat sa adaugam. Daca folosirea doar a KNO3 este stabile, atunci ar trebui sa folosim doar aceasta regula. Ratia NPK in KNO3 este 1/0/0.5. Asadar, daca avem 40 ppm NO3, ar trebui sa adaugam jumatate din aceasta cantitate de K, adica 20 ppm.
e) Apa de robinet e posibil sa contina un exces de PO4. Aceasta se intampla cand cei care se ocupa de apa de robinet filtreaza apa si adauga polifosfati pentru a proteja filtrele si tevile impotriva coroziunilor. Aceasta se intampla de obicei atunci cand apa este foarte moale, provine din mare sau contine vreun fel de otrava, precum aresenicul, in concentratii scazute. Aceasta se intampla in cazul apei din NYC. Contine 3 ppm de PO4. Cea mai buna solutie este folosirea apei de osmoza, dar si folosirea acesteia este complicate. Daca alegi plantele cum trebuie, poti avea un acvariu stabil cu nivele ridicate de PO4. Daca aveti o “campie” de marsilea crenata iar apa de robinet vine cu 3 ppm de PO4, atunci probabil veti avea destul PO4 sa le hraniti. Daca aveti GSA deja, atunci ar trebui sa adaugit un pic de PO4; voi explica mai in detaliu in capitolul despre fertilizare. Am avut un acvariu cu o “campie” de marsilea crenata si foloseau 4 pana la 5 ppm de PO4 saptamanal. Anubias, microsorium si cryptocoryne sunt o alegere buna de asemenea.
f) Cateodata apa este foarte complicate. Se poate sa aveti un dezechilibru legat de Ca si PO4 in acelasi timp. GDA va fi o problema iar teoria EI nu functioneaza. Voi explica in capitolul controlul algelor cum sa va descurcati in aceste situatii.


3. CO2

Nu este nevoie sa explic cat este de important CO2-ul, asa ca ma voi ocupa doar cu problemele legate de acest subiect.

Exista tabele care stabilesc nivelul de co2 in apa ce folosesc pH-ul si kH-ul. PPS le recomanda. E o greseala. Acuratetea este atat de mica incat tabelele pH/kH sunt inutile, de fapt, sunt un obstacol. In experienta mea, aceste tabele sunt folositoare doar pentru a ajuta un incepator sa inteleaga ca nu are destul CO2 cand defiecienta este uriasa.
Testele la picatura au aceeasi problema.
Aparatele electronice nu sunt magice; daca le calibram incorrect, CO2-ul va fi scazut. Aparatele precum “Milwaukee” folosesc pH-ul pentru a opri aditia de CO2. Cea mai usoara cale de a le calibra este folosit tabelul pH/kH insa este o greseala. Am folosit teste CO2 cu calitate de laborator (nu branduri acvaristice) si le-am comparat cu tabelele si comportamentul crevetilor. Conform acestor tabele, acvariul meu avea 90 ppm CO2 dar pestii si crevetii traiau perfect. Insa testul CO2 arata 25 ppm.
Cred ca cea mai buna optiune este sa folosim crevetii ca un bio-indicator. Propun crevetii deoarece ei sunt mult mai sensibili fata de pesti. La un nivel real de 40 ppm CO2 incep sa aiba un comportament ciudat: au miscari necontrolate, incearca sa evadeze. Deci, procedura ce o propun eu este sa petreceti o dimineata urmarind ce e intampla cu acvariu iar la fiecare 30 de minute sa cresteti un pic doza de CO2 pana cand crevetii “se supara”. Atunci pornim pompa de aer pentru a oxigena apa si calibram CO2-ul la doza din urma cu 30 de minute. Aceasta este limita de CO2 pe care plantele o pot folosi fara sa riscati cu vietuitoarele. Daca aveti un acvariu cu creveti, atunci va sugerez ca atunci cand atingeti limita, sa calibrati nivelul de CO2 cu doza obtinuta cu 90 de minute in urma sis a compensate cu Flourish Excel.
Spre exemplu, adaugati o bula de oxygen/secunda, dupa 30 de minute cresteti la doua bule/secunda si tot asa. Cand ajungeti la patru bule/secunda si crevetii incep sa se comporte ciudat, atunci oxigenati apa si calibrati aditia de CO2 la trei bule/secunda.
Daca folositi un Milwaukee, calibrati pH-ul un pic mai sus.
Totusi, exista si rezultate fals positive. Daca aveti discusi iar acestia au paraziti in branhii, vor respire la suprafata chiar si cu nivele de CO2 scazut. Distructia produsa de paraziti in branhiile lor este permanenta, dar puteti fi siguri ca distructia devine mai mare datorita CO2-ului.
Unele sfaturi din recenzii:
- Distrubutia CO2-ului prin acvariu este la fel de importanta ca si dizolvarea acestuia in apa
- Difuzoarele CO2 au nevoie de un powerhead mic pentru a distribui bulele mici de gaz
- Difuzoarele de CO2 de obicei functioneaza mai bine in acvariile mici


4. Schimbul de apa

Schimbul de apa de 50% saptamanal ajuta mult in preventia algelor.


IV. Metoda de fertilizare a MCI

MCI este o metoda de fertilizare si control a algelor. A fost dezvoltata ca o metoda de control a algelor, iar potentialul legat de fertilizare a fost evident. Alte metode de fertilizare se prefac ca algele nu exista si nu isi asuma nicio responsabilitate legat de ele. Eu cred ca algele si fertilizarea sunt doua fete ale aceleiasi monede. Algele ne ofera recenzii despre cum ne descurcam cu managementul apei in acvariile noastre. Daca ceva nu este corect, ele se dezvolta. Indiferent de ce metoda de fertilizare folosesti, atunci cand acumulezi ceva experienta iti dezvolti propria metoda, chiar daca nu o realizezi. Dar cateodata exista probleme recurente pe care nu le poti rezolva; acesta este un feedback de care ar trebui sa asculti. Cateodata tu esti problema; cateodata problema este ca folosesti o teorie gresita. Ce vreau sa spun prin teorie gresita este o idée ce nu functioneaza si din aceasta cauza ar trebui abandonata in loc sa inventam explicatii pseudo stiintifice atunci cnad tot nu functioneaza. GDA este cel mai bun exemplu. Desi exista cateva explicatii foarte bune legate de ciclul de viata al acestei alge, solutia propusa este … cum sa o spun … o confesiune ca autorul n-are nicio idée despre cum sa se descurce cu ea. Dar acesta nu este capitolul potrivit sa explic acest lucru asa ca sa ne ocupam de fertilizare. Nu vreau ca intreaga metoda sa fie abandonatal doar acele idei care sunt gresite. Puteti folosi orice metoda daca o modificati, inlocuind conceptele gresite ce o strica.

1. Generalitati

In legatura cu fertilizantii micro si Fe, daca adaugati de trei ori mai mult decat folosesc plantele veti avea probleme cu “red algae” (BBA), daca presupunem ca acvariul indeplineste premisele ce le-am descries mai devreme.
In legatura cu clorura de calciu, chiar si doze mici pot arde frunzele de microsorium. Din acest motiv, nu recomand sa il folositi.
Baza fertilizarii MCI este cu KNO3, insa nu doar KNO3, acesta e doar inceputul. Pentru a incepe cu protocolul KNO3 recomand pentru incepatori 1 gram la fiecare 50 de galoane (aprox 190 litri) pe saptamana. Ideea e sa cauti cat foloseste in realitate acvariul tau; vom folosi protocolul KNO3 pentru aceasta. Inseamna sa adaugam aceasta doza in fiecare zi pana cand apare “Green Spot Algae” (GSA). Atunci, cantitatea totala de KNO3 pe care ai adaugat-o reprezinta cantitea saptamanala de KNO3 pe care o vei folosi in viitor pentru a avea o chimie a apei apropiata de GSA.
In legatura cu fosfatul, ca incepator, recomand sa nu fie folosit deocamdata. Totusi, doza pe care eu o voi folosi pentru protocolul PO4 este 1 gram la fiecare 500 galoane (aproximativ 1900 litri).


b. Clarificari preliminare

Cand discutam despre doza saptamanala, trebuie sa o adaugati zilnic. Daca nu puteti, impartiti-o in cel putin 3 doze pe saptamana.
Daca nu specific, intotdeauna ma refer la doza saptamanala.
Daca folositi HQI, atunci consumul saptamanal de KNO3 este de 4 ori mai mare. Doza de start trebuie sa fie 4 grame la fiecare 50 de galoane daca aveti destule plante.



2. Fertilizare avansata

a) KNO3 si PO4

Protocolul generic KNO3 va fi unealta principala pentru controlul algelor. Il vom folosi pentru a afla consumul real de NO3 in acvariu.

Protocolul generic KNO3:
1. In prima zi un schimb de apa de 50%
2. Opriti fertilizarea
3. Adaugati zilnic 1 gram de KNO3 la fiecare 50 de galoane pana cand apare GSA
4. Cand ati ajuns la GSA sau in a 7-a zi faceti un schimb de apa de 50%
5. Daca GSA nu s-a dezvoltat in prima saptamana, dupa schimbul de apa adaugati cantitatea dubla de KNO3 (2 grame pe zi) in a doua saptamana

In aceasta metoda de fertilizare, protocolul functioneaza astfel: adaugi KNO3 in fiecare zi; presupunem ca ai atins GSA in a 3-a zi intr-un acvariu de 50 de galoane. Atunci doza zilnica de KNO3 va fi de 3 grame impartita in 7 zile.
Daca acvariul tau este sanatos, restul de KNO3 ramas in apa ar trebui sa fie scazut. Daca NO3 creste, inseamna ca ai probleme legate de CO2, kH, lipsa luminii, suprapopulare, calitatea proasta a apei de robinet, lipsa de plante etc. In aceste cazuri trebuie sa verifici premisele discutate mai sus.
In legatura cu PO4, trebuie sa va intrebati de ce restrictionez PO4. Un acvariu sanatos are o tendinta normala spre o lipsa a NO3 si un exces de PO4. Din acest motiv sugerez sa va “ascultati” acvariul sis a adaugati PO4 doar daca este nevoie: Green Spot Algae, Frunze pitice si simptome reale a unei lipse de PO4. Pe de alta parte, stim ca microsorium, anubias si marsilea crenata consuma mult PO4; in aceste cazuri stim ca trebuie sa adaugam PO4.
Vreau sa clarific acest subiect. Daca adaugam mai mult PO4 nu inseamna ca plantele vor consuma mai mult. Daca adaugam prea mult demonstram ca nu avem nicio idée despre cat avem nevoie. Eu caut eficienta.
Stiu ca probabil credeti ca limitez resursele dare u cred ca acest concept din hidroponica nu poate fi folosit fara a fi modificat in culturile submerse. Motivul este simplu, nu ne confruntam doar cu rata de crestere a plantelor dar ne confrutam si cu algele. Asa ca ideea din spatele MCI nu e sa limitam, ci sa cautam eficienta. Am trait de pe urma cultivarii plantelor submerse de acvariu si am avut o crestere grozava cu zero alge. Algele pentru mine insemnau faliment, simplu.
De fapt, limitez cateva resurse dar nu PO4. Limitez potasiul (K). Nu vreau ca NO3 sa ajunga la zero; daca adaugam prea mult K putem ajunge aici. Este mai bine sa suplinim potasiul cu KNO3 si KH2PO4 si nu din KHSO4.
Ideea principala este ca exista plante cu consum prioritar. Cu acest concept vreau sa spun ca doar unele plante consuma mai mult dintr-un nutrient macro specific iar aceste plante vor defini fertilizarea.
Daca e nevoie sa adaugam PO4 pentru ca avem unele plante care cer asta, vom avea doua optiuni:
1. E posibil sa nu existe dovezi (spre exemplu GSA) a lipsei de PO4. Aceasta se intampla cand avem plante cu un consum prioritar dar nu sufficient incat sa altereze semnificativ chimia apei. In acest caz putem adauga putin PO4 deasupra frunzelor cu o seringa fara ac. Doza poate fi nesimnificativa in ppm dar destul pentru consumul plantei.
2. Al doilea scenario este atunci cand avem GSA dup ace oprim aditia de KNO3. In acest caz vom folosi protocolul PO4 pentru a afla consumul real al acestui nutrient.
Protocolul PO4 este urmatorul:

1. In prima zi un schimb de apa de 50%
2. Opriti fertilizarea
3. Curatati geamul de GSA zilnic
4. Adaugati zilnic 1 gram de PO4 la fiecare 500 galoane pana cand GSA se opreste din crestere
5. Cand atingeti acest punct sau in a 7-a zi efectuati un schimb de apa de 50%
6. Daca GSA nu s-a oprit din crestere in prima saptamana, dupa schimbul de apa adaugati cantitaea dubla de PO4 si tot asa
Odata ce am atins punctul in care GSA se opreste din dezvoltare, atunci vom folosi aceasta cantitate de PO4 saptamanal. Daca a durat trei saptamani sa gasiti acest punct, veti folosi doar cantitatea folosita in ultima saptamana, nu toata cantitea din cele trei saptamani.


b) Ca si Mg

Raportul 4:1 Ca:Mg nu poate fi folosit cu success in acvariile plantate. Cand exista prea mult PO4 in apa si exista un dezechilibru in raportul Ca:Mg, veti avea GDA. Din experienta mea, daca adaugati acesti nutrienti macro, raportul ar trebui sa fie invers 1:4 Ca:Mg. Consecinta imediata este ca nu poti adauga prea mult Ca pentru ca Mg nu poate fi adaugat in cantitati prea mari.
Putem afla cat de mult Ca:Mg avem nevoie in acelasi fel in care propun sa aflam NO3 si PO4. Totusi, sugerez ca ar fi mai bine sa mai asteptati un pic daca sunteti incepatori.
Protocolul Mg este:
1. In prima zi un schimb de apa de 50%
2. Opriti fertilizarea
3. Adaugati 0.3 ppm de Ca in fiecare zi pana cand alga “Rodophytas sp.” se dezvolta
4. Atunci folositi protocolul specific pentru aceasta alga; il veti gasi in capitolul pentru controlul algelor



Cu acesti pasi simplu veti sti cat de mult Mg va trebuie. In ceea ce priveste Ca, adaugati doar 25% din cantitatea de Mg.
Nu e neaparat sa ajungeti la aceasta alga, Rotala wallichii poate fi de asemenea folosita ca un bio-indicator pentru ca se topeste atunci cand exista prea mult Mg.
Rotala macrandra este un consumator prioritar de Ca, asa ca va altera consumul de Ca in acvariu. Putem afirma acelasi lucru despre Ammania gracilis. Daca aceste plante devin negre, este un symptom al lipsei de Ca.
Raportul Ca:Mg pe care il sugerez este o generalizare. Plantele cu consum prioritar altereaza acest gen de reguli; dar folosind pasii pe care i-am mentionat si alga ca bio-indicator, ca si omul orb cu bastonul sau, puteti gasi echilibrul in acvariul vostru.
Nu imi place sa folosesc clorura de calciu pentru ca arde frunzele de Microsorium. De obicei odata cu schimbul de apa adaugati destul Ca. Alta optiune, daca aveti o apa moala cu un kH scazut este sa folositi aragonite in filtru. Ar trebui sa fie de ajuns pentru plantele cu cerinte standard.
Veti sti cand aveti un dezechilibru legat de Ca pentru ca veti avea Rodophyta sp. (cautati poza algei in capitolul pentru controlul algelor) sau, daca in acelasi timp veti avea un dezechilibru legat de PO4, atunci veti avea o problema cu GDA.

c) Potasiu

Una din trasaturile speciale ale MCI este ca nu recomand folosirea sulfatului de potasiu (KHSO4). Exista cateva motive. Primul este acela ca daca adaugati acest nutrient macro, NO3-ul va fi consumat si deodata ce coboara la zero veti avea probleme cu algele. Principalul tel cred ca este sa evitam aceasta situatie. Ideea din spatele MCI este sa aveti o chimie a apei stabile unde stim ca sunt tot timpul aproape de GSA. Daca adaugam K acest echilibru dispare.
Pe de alta parte, este mai bines a nu adaugam sulf atunci cand putem evita asta. Procesele de oxidare bacteriene pot produce acid sulfuric. Bineinteles, daca adaugati mult Fe, veti altera raportul redox iar aceasta problema este neutralizata, dar este mai simplu sa limitati aditia de sulf.
Daca aveti o apa dura, probabil ca aveti deja mai mult decat sufficient sulf iar adaugand mai mult odata cu fertilizarea poate produce “Grey Hair Algae” (vezi capitolul controlul algelor).
K este necesar, fara nicio indoiala, dar din experienta mea, nivelele scazute de K pe care le adaugam odata cu KNO3 sunt mai mult decat suficiente. Daca presupunerea mea este gresita, atunci Microsorium pteropus ar trebui sa devina neagra.
Hygrophila polysperma este o plant ace consuma prioritar K. Am citit ca e propusa ca un bio-indicator pentru deficienta de K. Aceasta este o greseala; consumul de K cu aceasta planta in acvariu devine crescut. Puteti pune aceasta planta doar in apa cu sulfat de potasiu si va creste bine.

d) Ca, K si carbonatii de Na

Exista o problema legata de adaosul carbonatului in apa acvariilor plantate. Este o presupunere aproape intuitive sa adaugam carbonat de potasiu sau calciu sau bicarbonate. Totusi, trebuie sa avem grija la cantitatea totala de K pe care o adaugam in apa. Daca adaugam fosfat de potasiu, nitrate de potasiu si carbonat sau bicarbonate, am putea adauga cu usurinta 50 ppm de K. Daca de asemenea adaugam sulfat de potasiu, atunci cantitatea de K este prea mare. K singur nu este o problema precum fierul are poate deveni otravitor in doze mari dar poate duce la scaderea NO3-ului la zero iar aceasta ar fi o problema.
Daca nu dorim sa adaugam atat de mult sulfat de potasiu, atunci solutia este sa combinam carbonatii/bicarbonatii de calciu, sodiu si potasiu pentru a-i mentine in raporturi acceptabile.
Precum am explicat deja in capitolul Ca:Mg, trebuie sa fim atenti la cantitatea de Ca pe care o adaugam daca nu dorim sa avem probleme cu “red algae” sau GDA. Pe de alta parte, discusii si Apistos sunt sensibili la Ca.
Motivul pentru adaosul carbonatilor in apa este sa evitam o scadere a tamponului care permita ca pH-ul sa scada prea jos.
Eu am fost nascut in Buenos Aires, in Argentina. Traim chiar langa raul De La Plata care se naste in mlastinile Mato Groso din Brazilia. Apa de la robinet are un kH de 1.5 si urme de Ca. N-am avut niciodata probleme legate de acest mit in legatura cu scaderea tamponului. Chiar si pH-ul poate sa scada; nu este o scadere fara sfarsit. Doar pestii din apa dura si pH ridicat au probleme serioase. Botia macracanta este unul din ei.
Nu spun sa avem un pH de 5.5 cu pestii nostril, incerc sa spun doar ca nu este o problema atat de serioasa.
Avem aceasta apa foarte moale iar pasionatii au folosit cu success aragonita timp de decenii pentru a evita aceasta scadere a tamponului. […]

d) Fe

Metoda MCI functioneaza cu doar 0.1 ppm Fe pe saptamana.
PPS si Ei folosesc nivele mai ridicate de Fe. Fierul reduce potentialul redox si poate fi folositor daca aveti prea mult sulf in apa sau daca este poluata. Pe de alta parte, daca aveti si PO4 si Fe-ul ridicat, vor deveni fosfat de Fe.
Exista multe dezbateri daca plantele il pot folosi sau nu. Nici nu conteaza. Puteti afla cat Fe consuma plantele voastre daca adaugati 0.025 ppm pe zi pana cand se dezvolta algele. Cred ca asta nu e necesar, dar puteti sa o faceti daca doriti. Algele care se vor dezvolta cu fier pot fi oprite cu protocolul generic KNO3 dar veti avea nevoie de glutaraldehida (Flourish Excel) pentru a le elimina.

Exces de Fe:


Ca + Fe:


Totusi, cred ca cea mai buna metoda este sa adaugati PO4 si Fe alternativ. Din experienta mea, 0.1 ppm de Fe este de ajuns. Insa plantele va vor spune daca au nevoie de mai mult.
Stiu ca se poate sa aveti nivele mai ridicate de Fe in acvarii fara alge, dar de asemenea stiu ca acest lucru este mai putin stabil si nu este nevoie de asa ceva. Plantele nu vor duce lipsa daca adaugat Fe intr-o forma mai conservative si eficienta.
Totul este legat de concentrare, nu amestecati metodele. Puteti adauga mai putin Fe doar daca adaugati mai putin PO4. Precum am explicat mai devreme, este totul legat de dezechilibre in loc de deficienta sau exces.
"

Articolul original in engleza: http://www.aquaticplantcentral.com/forumapc/algae/62516-method-controlled-imbalances-discussion-21.html#post525560

Atentie: Aceasta traducere a fost facuta pentru forumul www.acvariu.ro
Pentru copierea sau citarea acestei traduceri pe un alt forum se cere un link catre acest topic !


P.S.: Mai am un capitol de tradus si anume "Controlul algelor". O voi face in zilele urmatoare, dupa care se va adauga la acest post.