Am gasit tot acest topic pt a mai consemna o observatie, recenta, in curs de 'evolutie'.
In aceeasi incinta (in aceleasi c onditii de mediu ambiant, respectiv), am doua acvarii de cite 476 l apa (volum efectiv) dotate, fiecare, cu butelie/pH controller. "Comportamentul" bazinelor este RELATIV asemanator.
Fiecare bazin e dotat cu cite doua filtre externe, Hydor/900 l/ora. Mult sau putin, am optat pt acest debit cumulat de filtrare.
La unul dintre bazine am inlocuit un filtru Hydor defect cu un EHEIM/1700 l/ora, singurul avut la dispozitie. Probabil voi renunta la aceasta optiune (inca mai urmaresc evolutia chimismului din acvariu) pt ca:
- agitarea apei implica "pierderi" de CO2 din apa astfel ca am suplimentat aditia de gaz pentru a mentine pH-ul la valoarea setata.
- potentialul redox a scazut semnificativ, spun eu, in conditiile in care nicio alta operatie aplicata: schimbul saptaminal de apa, tunsul plantelor nu a determinat aceasta reactie.
Potentialul redox coboara de ex zilnic, dupa aditia fertilizantilor (si creste in urmatoarele 24 ore curba de variatie fiind sinusoidala). Niciodata in masura sesizata in situatia mai sus descrisa. Poate doar in faza de adaptare, plantele si-au modificat capacitatea fotosintetizanta, fotosinteza fiind, alaturi de alte procese sau dispozitive din acvariu, o expresie a reactiilor de oxido-reducere din apa.
Urmaresc de ceva vreme potentialul redox, ca o masura a "starii de bine" din acvariu. Desi, chiar si un acvariu cu alge putin avea un potentialul redox "rusinos" de mare.
Ce ma intreb eu acum? Care e limita pina la care, curentul de apa din acvariu este un factor favorabil pt optimul fiziologic al plantelor... .
|