Am un Anubias cumparat in 2006.
L-am primit in urma cuu cca. 2 ani cu 11 frunze si l-am sectionat in 4+4+3 frunze. Unul l-am pierdut din prostia mea incercind sa il cresc emers fara prea multe cunostiinte.
Unul a crescut gigantic - are 17 frunze, cam 35 cm inaltime (i-am prins rizomul pe verticala) si a facut pui. L-am scos azi de pe piatra.
2 pui sint vizibili in poze, 2 sint ascunsi printre radacini si parca ar mai fi alti 2 pui.

Las puii sa creasca si ii separ cind au 5-6 frunze sau cum fac?

Google nu m-a ajutat de loc. Nu am gasit nici poze, nici sfaturi despre pui. Am gasit cum sa fie crescuti din seminte daca ai 2 infloriti aproape simultan (dureaza cca. 2 ani) si cam atit.

Puii de care vorbesti sunt primordii de rizom. Ca sa il poti separa si sa fie viabil, ca la orice planta, trebuie sa astepti pina ai 2-3 frunze mature pe segmentul de rizom pe care vrei sa-l sectionezi si sa-l folosesti pentru propagare. Asadar, putina rabdare pina rizomul se consolideaza si are citeva frunze mature care sa-l hraneasca. Asa am reusit sa salvez un Pinto care ajunsese la 2 frunzulite dar pina la urma si-a revenit.

N-am de gind sa ii despart pina nu vad un rizom bine format.

La tine au facut flori. Poate ca vara e sezonul lor de inmultire sau anumite conditii - am mai vazut flori si la altii in aceeasi perioada. Vezi ca se pare ca au neaparat nevoie de polenizare incrucisata de pe 2 plante diferite, cu florile deasupra apei. Trebuie sa pastrezi polenul de la una din flori pina cind apar pistilele la cea de-a 2-a - staminele si pistilele se dezvolta pe aceeasi floare la diferente de 1-3 zile ca sa evite autopolenizarea. Nu mai gasesc link-ul unde am citit, dar am retinut ca dezvoltarea din seminte dureaza in jur de 2 ani.

La viteza cu care cresc inteleg de ce costa atit de mult.

La mine au inforit de trei ori in acest an, la interval de doua-trei luni. Si acum au inceput sa apara flori. Nu am verificat practic insa am citit ca inflorirea ar avea legatura cu nivelul de fosfati din apa. Eu indraznesc sa spun ca nu e chiar asa sau ca nu acesta este singurul factor determinat ci si lumina. Eu am doua Anubias : unul pe piatra si unul pe radacina. Primul este mai umbrit de o Limnophila, al doilea este bine expus luminii. Primul nu mi-a inflorit niciodata, al doilea a inflorit de cinci ori intr-un an si jumatate. Linga al doilea am si un Pinto. Si acela a inflorit cam la doua luni dupa ce l-am plantat, dar separat in timp de Anubias Barteri Nana. Asadar, cred ca exista un ciclu vegetativ care se repeta in timp incepind cu momentul plantarii.

O chestie interesanta - a fost confirmata cam in 5-6 cazuri din cca. 10 incercari.

Daca sectionezi putin rizomul cu o lama - 1-3 mm, deci fara sa il tai - se va vindeca (spre deosebire de frunze), dar va incepe sa creasca un nou rizom din taietura in citeva saptamini.

Si in plus se pare ca si Anubias "se bucura" de citeva boli din care una asemanatoare cu boala cryptocorinelor.

@Silviu Man. O descriere despre cum ai salvat pinto ar fi buna. Am avut un Nana Petite caruia un mbuna i-a rupt toate frunzele. Cum nu am avut nici o idee de recuperare, in final s-a topit si rizomul.

Liv wrote:O chestie interesanta - a fost confirmata cam in 5-6 cazuri din cca. 10 incercari.

Daca sectionezi putin rizomul cu o lama - 1-3 mm, deci fara sa il tai - se va vindeca (spre deosebire de frunze), dar va incepe sa creasca un nou rizom din taietura in citeva saptamini.

Si in plus se pare ca si Anubias "se bucura" de citeva boli din care una asemanatoare cu boala cryptocorinelor.

@Silviu Man. O descriere despre cum ai salvat pinto ar fi buna. Am avut un Nana Petite caruia un mbuna i-a rupt toate frunzele. Cum nu am avut nici o idee de recuperare, in final s-a topit si rizomul.

Pai tocmai asta am facut eu cu Nana Petite! Am sectionat rizomul si i-am aplicat un fel de marcotaj, cam cum se face la ficus pentru obtinerea de pui din zona lemnoasa a tulpinii.
L-am curatat bine de radacini moarte, am redus rizomul pina la limita frunzelor insa, spre deosebire de situatia ta, eu am avut doua frunzulite micute care si-au revenit.
Fara frunze sau o zona cu primordii din care sa creasca frunze (cum bine se vede in pozele de mai sus), sansele sa salvezi rizomul sunt mici pentru ca nu se poate intretine decit o perioada scurta de timp. Este exact ca la stolonii
capsunilor : daca ii separi prea devreme, se usuca si mor.

Mersi.
Auzisem de marcotaj, dar nu stiam ce presupune. Mai ales ca rizomul de la Nana Petite s-a distrus dupa aproape 2 luni - poate ar fi avut timp sa faca 1-2 frunze. Asta e - am retinut pt. viitor.

Am si un Anubias Nana care are deja 9-10 frunze - o sa incerc cu el. Si am mai gasit si pe la altii concluzia ca fosfatii mai mari fac sa infloreasca Anubias.

Suplimentar se pare ca anubiasilor le plac curentii de apa.

Am gasit niste poze cu Barteri crescut emers - avea frunzele de peste 20cm lungime.
Plus parerea la mai multi ca emers creste mult mai repede.
Am ramas cam nelamurit daca la trecerea emers/submers e afectat.

Anubias-ul creste in zone mlastinoase, asadar periodic inundate. Ca si Bucephalandra, se adapteaza usor la mediul emers cu conditia ca rizomul sa fie bine hidratat.
Am vazut paludarii in care Bucephalandra si Anubias cresteau perfect alaturi de ficus bonsai. Uite un exemplu unde se vede bine si Hydrocotyle Tripartita impreuna
cu Pogostemon Helferi crescute emers (l-am mai postat o data, imi place cel mai mult) :

Frumos, dar prea mare pt. mine. Parca am vazut si Cardamine Lyrata pe acolo. O sa ma mai uit.

Speram ca stii ceva daca la trecerea emers/submers e afectat cu ceva Anubias Barteri. Cum frunzele nu se refac, pare ca nu e afectat de nimic.

Cind o sa am unul in plus o sa incerc iar emers. Incep sa imi placa din ce in ce mai mult Anubiasii. Am mai putine probleme cu ei decit cu orice altceva.

Cred ca cea mai buna metoda de adaptare a acestor plante la cresterea emersa este reproducerea efectelor din mediul in care se dezvolta in mod natural.
Fiind o planta de mlastina, in mod logic face fata la inundarea brusca a mediului si reducerea treptata a nivelului apei.
Asadar, eu as incerca urmatoarea metoda :

1. Plantare Anubias pe radacina in mediu submers
2. O perioada de asteptare, pina incepe sa vegeteze si sa genereze primordii noi.
3. "Secarea" treptata a mediului plantei, pentru a asigura trecerea de la mediul submers la cel emers fara "socuri".

Eventual, etapa trei poate fi facuta prin lasarea apei sa se evaporeze treptat, astfel incit sa asiguri o emersie graduala a plantei.
Evident, toate etapele cer multa rabdare si observatie dar ... in doua-trei luni s-ar putea realiza.

Daca te gindesti la un paludarium, metoda ar trebui sa functioneze. Il plantezi (paludarium-ul) pe toate palierele apoi il inunzi pina la nivelul la care este Anibias-ul dupa care
reduci treptat nivelul apei pina ce Anubias ramina la suprafata apei. Daca la un anumit nivel vor fi si plante care nu suporta excesul de apa, le poti planta ulterior, in zone rezervate.

Edit : Sper ca e clar ca nu vorbesc dintr-o experienta de acest fel ci ca este doar o varianta speculativa, cu carater de ipoteza de lucru.

Parca am vazut si Cardamine Lyrata pe acolo. O sa ma mai uit.

Da, si eu cred ca este Lyrata, foarte frumoasa. Parca este si o varietate mai mica de Syngonium podophyllum.

Sa nu uitam ca in multe paludarium-uri exista si acele pompe(?!) ce pulverizeaza vapori de apa si mentin o umiditate crescuta deci plantele se adapteaza mai usor la pozitia emersa

La o reamenajare a bazinului, care a durat cateva ore, am scos si anubiasii. Unul din ei, mai micut, l-am neglijat si nu l-am pus in apa, nici nu l-am stropit, ocupat cu tunderea gazonului si altele... I-am bagat la apa dupa vreo 5-6 ore. La anubiasul mic, care nu a stat in apa, au inceput frunzele sa se stranga, dupa care s-au topit incepand de la margini toate frunzele. I-a luat o perioada destul de lunga pana si-a revenit, in conditiile in care avea de toate, co2, lumina si fertilizare. In decursul timpului, am mai avut anubiasi care au ajuns la suprafata, doar ca nu i-am lasat, partea cu frunzele emerse nu era ok. Cu siguranta nu le facea bine caldura excesiva degajata de lampa si lipsa umezelii, chiar daca avea rizomul in apa.
Dezvoltarea lor este una greoaie, dar daca ajung sa aiba radacinile intr-un substrat nutritiv si nu sunt deranjati, cresc intr-un ritm alert.

Multumesc pt. toate observatiile. La mine cu iluminat, fertilizare si ceva CO2 a crescut in 2 ani mult mai mult decit in cei 10 in care a fost lasat sa se dezvolte, doar cu mincarea de la pesti.

"Puii" au crescut - erau 3 - au fiecare 3-4 frunze, iar frunzele mai batrine incep sa ajunga la culoarea normala - le-am rearanjat sa ajunga si ceva mai multa lumina la "pui". Mi se pare ca il are si pe al 4-lea. Va trebui in 1-2 luni sa il impart in cel putin 3-4 bucati (are 17 frunze fara "pui"). Un Anubias Nana are si el cel putin un "pui". Regret ca Nana Bonsai (sau Petite) nu e in aceeasi situatie si in plus creste mult mai incet decit celelate.

Petite creste foarte greu. Dupa ea urmeaza Pinto, care e cam pe medie, apoi Barteri.
Mie Pinto imi place din ce in ce mai mult : nu creste mare dar imbraca bine suportul.

Eu am avut un pui de anubias care s-a deprins singur. Avea 2 frunze.
L-am infipt intr-o crapatura de la o bucata de lemn si a crescut, a dat frunze noi.

Sa-l ia naiba de mobil. Pozele macro la 5-10 cm iluminate puternic ies acceptabil, restul sint ...

Nana chiar are 2 pui.

Asa arata azi Anubiasii:

Inca nu este de despartit, mai lasa-i.

Am pus pozele ca sa se vada evolutia.
L-am inclinat putin si am mutat un bec de 1200 lumeni sa ilumineze mai puternic zona aia. Si intr-o zona in care fluxul de apa e puternic.
Ceilalti 2 pui arata ca ca in primele poze. Poate prin ianuarie-martie o sa ii separ daca nu se desprind singuri.